1. AGRU doreşte sfinţirea personală sau viaţa religioasă comunitară?

Aşadar, scopul principal al AGRU-lui nu este promovarea pietăţii membrilor, ci promovarea vieţii religioase sociale[1], dar, aşa cum scrie Ion Agârbiceanu (care a publicat 12 broşuri religioase în colecţia AGRU şi e director al revistei religioase «AGRU» Organul Asociaţiei Generale a Românilor Uniţi), «Agru însemnează şi ogor, loc de arat şi de semănat, şi numele e foarte potrivit pentru ţinta urmărită de această societate sau tovărăşie […]. Dar ţinta Agrului, ca şi a tuturor societăţilor creştine asemănătoare, nu este numai apărarea Bisericii, ci şi creşterea şi întărirea credinţei şi a vieţii religioase între membrii săi. Ţinta de căpetenie este deci de-a ne forma în aceste societăţi creştini din zi în zi mai buni, mai evlavioşi, mai cinstiţi, mai curaţi, mai drepţi. Să umplem aceste tovărăşii cu viaţă sfântă, creştinească. Membrii acestor asociaţii îşi iau îndatorirea să se roage mai des, să se spovedească şi să se cuminece mai des, să fie umiliţi, iubitori, îndeplinitori de cât mai multe fapte bune»[2].

2. Congresele Generale anuale ale AGRU

Cele mai mobilizatoare activităţi desfăşurate de Agru erau Congresele Generale (Adunările Generale), care se ţineau în diferite localităţi pentru a anima toate regiunile. În statutele Agru-lui este prevăzut ca în luna septembrie să se ţină congresele anuale. Conform statutelor, în Duminica Tomii, prima duminică după Paşti, se ţine adunarea generală în parohii, de unde se trimite un raport la comitetul diecezan, ca acesta să-şi poată întocmi raportul său complet la congresul diecezan care, tot după statute, se ţine între Paşti şi Rusalii. Iar de la congresele diecezane rapoartele merg la Comitetul Central, în vederea Congresului General, care se ţine în septembrie. Primele congrese diecezane s-au organizat în diecezele de Oradea şi Maramureş. În 1934 s-a introdus şi la Cluj şi la Blaj. La Lugoj până în anul 1935 încă nu s-au ţinut congrese diecezane decât de constituire[3].

Redăm în continuare enumerarea şi particularizarea fiecărui Congres General, fapt care va ilustra activitatea AGRU-lui. Astfel, au fost organizate următoarele Congrese Generale: Blaj (1929), Sighet (1930), Oradea (1931), Aiud (1932), Dej (1933), Lugoj (1934), Carei (1935), în 1936 Agru nu şi-a ţinut adunarea generală, Satu Mare (1937), Cluj (1938), în 1940 şi 1941 nu s-au putut ţine congresele din cauza stăpânirii maghiare şi a dictatului de la Viena[4], Blaj (1942).

 

3. Există date în carte despre AGRU în Bucureşti ?

În 15 noiembrie 1931 s-a constituit Agru şi în Bucureşti[5]; deşi se remarcă că timp de 14 ani, din 1918 până în 1932, în capitală nu s-au prea realizat multe acţiuni, adică nu s-a construit nici biserică, nici cămin pentru studenţii greco-catolici, nu s-a înfiinţat nici cotidian catolic, nici facultate de teologie, în timp ce ortodocşii au peste 130 de biserici, se constată cu vădită bucurie înfiinţarea Agru-lui în jurul Dr. Conf. Aristotel Banciu de la Facultatea de Medicină[6].

 

4. Se considera atât de importantă apariţia unui ziar la Bucureşti?

Unul dintre mijloacele considerate cele mai eficiente în cultivarea vieţii spirituale şi opera de susţinere a Bisericii a fost presa bună[7].

Nevoia unui cotidian catolic la Bucureşti era percepută ca răspuns la necesitatea unui organ mass-media în care să se răspundă diferitelor acuze din unele ziare bucureştene aduse instituţiei Bisericii Greco-Catolice sau unor personalităţi ale acesteia, din partea Statului sau a unor autori ortodocşi. În fiecare Moţiune a fiecărui congres general sau eparhial anual este prezent acest punct: necesitatea înfiinţării unui cotidian catolic la Bucureşti. Deci, lipsa unui organ mare, bucureştean, zilnic, care să servească interesele Bisericii Greco-Catolice, este atât de adânc simţită încât se consideră că ar fi o neglijenţă culpabilă dacă nu se va încerca cu cea mai mare urgenţă înfăptuirea acesteia

Problema presei sau a cotidianului catolic este situată întotdeauna printre atribuţiile Agrului, care trebuie să aibă un birou de informaţii şi de acţiune, căruia să i se poată aduce la cunoştinţă toate cazurile, Agru trebuie să reacţioneze promt, restabilind atât în presă, cât şi la forurile competente, adevărul şi făcând intervenţiile cuvenite pentru a pune la punct. «Pornim la lucru cu mare însufleţire… şi pe urmă rămân toate baltă. Aşa-i Românul! […]. Ne trebue mai multă râvnă, mai mult simţ de demnitate, mai multă îndrăsneală, şi o convingere religioasă catolică mai vie»[8]. În împrejurările de atunci însă Agru nu putea să-şi ia răspunderea unui cotidian catolic, şi aceasta întrucât numărul de cititori ar fi fost insuficient. Aşa s-a propus că o revistă lunară ar fi pâinea sau fărâmitura căutată[9]. Nu s-a reuşit realizarea ideii tipăririi unui cotidian catolic. Între anii 1921-1924 a apărut la Bucureşti un ziar catolic cotidian, «Albina» care, nemaiputând face faţă dificultăţilor, a încetat a mai apare.

 

5. A avut susţinerea episcopilor?

Remarcăm şi susţinerea Agru-lui din partea ierarhilor greco-catolici, de la Congresul de constituire a Agrului din 23-24 nov. 1929 de la Blaj, la care au luat parte toţi arhiereii Bisericii Greco-Catolice, până la implicarea în prezenţa şi susţinerea congreselor diecezane şi a îndemnurilor la organizarea filialelor Agrului în parohii.

 

6. Unde se găsesc alte date depsre AGRU?

În arhive. Se pot realiza lucrări de licenţă, masterat sau doctorat.


[1] Ceva pentru Agru, în «Unirea», Blaj, an. XLVIII, nr. 50, 1938, p. 1.

[2] Ion Agârbiceanu, Viţa şi mlădiţele, Ed. A.G.R.U., Tiparul Tipografiei “Ateneul”, Beiuş, 1931, colecţia «Biblioteca Poporală A.G.R.U.» Nr. 5, pp. 86-87.

[3] N.B., Cum stăm cu «Agru» în parohii, în CA, an. XIII, nr. 6, iun., 1935, pp. 264-267.

[4] Al. Borza, Soarta şi viaţa Agrului, în «Unirea», Blaj, an. LII, nr. 16, 1942, pp. 2-3.

[5] Agru în capitală, în «Unirea», Blaj, an. XLI, nr. 48, 1931, p. 5.

[6] Ion Ceparu, Agru la Bucureşti, în «Unirea», Blaj, an. XLII, nr. 22, 1932, p. 2.

[7] Episcop Alexandru [Nicolescu], Cărţile şi Presa bună, în «Sionul Românesc», Lugoj, nr. 15-16, 1928; Dr. Nicolae Brînzeu, Teologia pastorală: vol. I. Păstorul şi turma (Hodegetica), Lugoj, 1930, pp. 517-530.

[8] Ierom. Augustin Pop, Neputinţă sau – tembelism?, în CA, Bixad, an. XV, nr. 9-10, sept.-oct. 1937, pp. 353-355.

[9] Dr. Nicolae Popa, Agru şi presa, în «Unirea», Blaj, an. XLII, nr. 46, 1932, p. 1.