Cu ocazia Târgului international Gaudeamus, carte de învățătură, editia 2012, care a avut loc la  București în  perioada 21-25 noiembrie, editura Galaxia Gutenberg condusă de destoinicul părinte Silviu Hodis, şi-a înscris în programul de lansări cartea  ,,Omagiu-Centenarul nașterii Cardinalului Alexandru Todea.

Volumul omagiază memoria Eminenţei Sale Alexandru Cardinal Todea, la 100 de ani de la naștere şi 10 ani de la trecerea în împărăția cerească a Tatălui Creator. Cartea, fiind un volum de autori care au avut prilejul să-l cunoască şi să-l întâlnească în diferite ipostaze, respectă faimosul principiu al istoricului german Leopold von Ranke (1795-1886), ,,Bloss zu zeigen, wie es eigentlich gewesen” adevărul gol goluț, așa cum a fost, sau mai bine zis relatarea faptelor așa cum s-au petrecut.

Valenţa principală a cărții o constituie coerenţa şi consistenţa analitică pertinenta, care creionează personalitatea ,,părintelui Todea”. Așa îi plăcea să se prezinte şi așa i s-a prezentat si Înalt Preasfinției Sale  Ioan Robu în 1969, la Craiova, pe când era vicar al Bisericii Romano-Catolice din localitate.

Evocările, (31 la număr), privite din perspective diferite de la elevii care l-au avut profesor de religie, ,,credinţerii”, care l-au ajutat în nobila lucrare de la internatul vancean al Blajului, la preoții care i-au fost colegi sau pe care i-a hirotonit în şi după clandestinitate, episcopi şi cardinali, scriitori şi universitari, călugări şi surori, toate aceste evocări converg către conturarea unei personalități înscrisă într-o severă şi riguroasă  arhitectura etic-morală, congruentă cu demnitatea de Om Liber, de creștin, de preot şi ierarh de statura impozantă, aparținând timpului mesianic al Bisericii adevărate a lui ISUS HRISTOS: una Sfânta Catolică şi Apostolică Biserică.

Cardinalul Todea a fost un adevărat apostol născut şi crescut pe pământ românesc, mărturie vie a ce poate face darul credinței sădit în sufletul omului, al cărui destin se identifica cu destinul bisericii şi al neamului romanesc.

Întreaga viață a căutat cu cerbicie răspuns la o singură dar majoră întrebare: ,,Care este voința  Domnului?” – întrebare pusă în varii situații şi momente dificile de care viața nu l-a scutit. Toți cei care l-am cunoscut ne aducem cu emoție aminte de răbdarea înțeleaptă de anahoret, cu care ridica arătătorul drept spre cer spunând: ,,Ceasul Domnului nici nu întârzie nici nu se grăbește”.

A fost pentru ,,Biserica tăcerii” din Romania suflet de păstor adevărat care nu şi-a dat odihnă sufletului, alegându-si pe blazonul de cardinal deviza: ,,iar eu bucuros voi cheltui totul şi mă voi cheltui şi pe mine pentru sufletele voastre”. Intr-adevăr s-a cheltuit fără rest pe crucea suferinței în ultimii 10 ani din viață, înțelegând profund valoarea suferinței în iconomia mântuirii.

Înaltul ierarh nu avea nici un resentiment faţă de cei care l-au chinuit, arestat şi batjocorit în anii grei ai prigoanei. Afirma cu o seninătate angelică că suferința nu este monedă de schimb: ,,Dumnezeu nu ne judecă după cât am suferit şi după cât am îndurat, ci după cât de mult am iubit în sufletele noastre lumina divină şi neprihănită, după respectarea şi fidelitatea arătate faţă de adevărurile de credință primite în dar şi mărturisite cu virtute creștinească”.

Cei care i-au citit cărțile, sau au avut prilejul de a-i asculta predicile înainte şi după ,,timpul tăcerii”, după dobândirea ,,cvasilibertăţii” din 1989, au putut constata scânteierea gândului învesmântat în profunde cunoștințe teologice dobândite în anii de studii la Roma la Colegiu ,,De Propaganda Fide”, unde a avut prilejul să ia contact cu operele marilor teologici ai Bisericii Catolice.

Din corespondenta purtată cu diverse personalități de-a lungul timpului reiese faptul ca avea un deosebit respect faţă de cuvântul scris şi rostit. Avea Eminenţa Sa un stil elegant, academic şi concis, smerit dar convingător. Cardinalul Todea şi-a ocupat locul de cinste în constelația marilor predicatori de la amvonul Sfânt al Catedralei blăjene: de la Timotei Cipariu, Simion Bărnuțiu, părintele Ioan Coltor, la episcopul martir Ioan Suciu, ca să-i amintim fie doar şi în treacăt pe unii din lungul şir al corifeilor blăjeni. Cuvintele sale şi rostirea lor aveau savoarea pe care o au doar fructele coapte ale minţii. Predicile sale ar face onoare tuturor tratatelor de omiletică de la toate academiile teologice din lume.

Discursul ținut la Roma în dimineața zilei de 12 octombrie 1991 în cadrul sinodului cu tema ,,Formarea  preoților” a fost cea mai zguduitoare şi vie mărturisire de credința ,,Il piu incisivo testimone” – o experiență de neuitat pentru toți părinții sinodali, reprezentanți ai Bisericii Catolice din întreaga lume, așa cum remarca Eminenţa Sa Camilio Cardinal  Ruini. Un discurs de o valoare ascetico-pastorală de o excepțională importanţă; faţă sa era ca a lui Isus în grădina Getsemani în faţa apostolilor răpuși de somn. O lecție de demnitate, de adevărat eroism creștin trăit şi încercat în suferință umană greu de imaginat – își amintește Eminenţa Sa Fiorenzo Cardinal Angelini, cel care l-a acompaniat ca însoțitor în consistoriu  din 28 iunie 1991 când a fost promovat în rândul purpuraților. Cardinalul Peter Erdo îl definește ca simbol al întregii Biserici Greco-Catolice, Î.P.S.S. Ioan Robu ni-l prezintă ca măsura totală a curajului şi a eroismului creștin, P.S.S. Bocskei Laszlo îl evocă pe Cardinal ca model de credință şi statornicie, de o fidelitate neclintită faţă de scaunul petrin, iar P.S.S. Jenö Schönberger îl remarca drept persoana emblematică a Bisericii Catolice citându-l: ,,dacă nu ne apropiem mai mult unul de altul, nu putem fi mai aproape nici de Dumnezeu”. Pentru a nu abuza de o pledoarie ,,pro domo” ne oprim aici cu referirile la cei care şi-au adus contribuția la deosebitul omagiu adus Cardinalului Todea, lăsându-l pe onoratul cititor să guste pe deplin savoarea textelor.

Cu toții ne simțim cuprinși în acest centenar – centenar adăugat cu siguranță la temelia, şi dăinuirea Bisericii şi să fim încredințați că de acolo din lumina Împărăției Cerești Eminenta Sa veghează  asupra turmei pe care a păstorit-o şi a iubit-o precum Hristos şi-a iubit şi-şi iubește în veșnicie Biserica. Suntem convinși că ,,părintele Todea” a criptat în sufletele noastre credință lui, speranțele lui şi iubirea lui, știind prea bine că pentru un creștin adevărat tot ce se întâmpla cu noi este prin voința divină, așa că toată viața de creștin trebuie sa fie în esența sa o revelație a înțelepciunii, a dreptății şi a îndurării dumnezeiești. În lumina celor de mai sus putem conchide că povestea vieții venerabilului Cardinal, de pie memorie este o poveste scrisă de degetul lui Dumnezeu.

 

A consemnat – pentru AGRU Bucuresti 🙂 – Domnul Profesor Ioan Făgeţan

Anunțuri