Rolul familiei crestine in societate

In urma cu doar cateva zile, in data de 3 aprilie 2014, mi s-a facut onoarea de a fi invitat de catre Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” la o intrunire internationala a FAFCE (Fédération des Associations Familiales Catholiques sau Federaţia Asociaţiilor Familiale Catolice din Europa).  Intalnirea a cuprins o “Masa Rotunda” de dezbateri si prezentari pe diferite teme privind politicile familiale, eveniment desfasurat in Parlamentul Romaniei (Camera Deputatilor), iar apoi o intrunire de lucru a Comitetului Director al FAFCE, ce a fost gazduita de Palatul Episcopal de pe langa Arhidieceza romano-catolica a Bucurestilor.

Ambele momente au fost extrem de educative, si ma bucur sa impart cu voi cateva din gandurile care s-au clarificat in urma acestei participari. Ganduri despre Familia crestina catolica, in primul rand – dar si ganduri despre voia sau nevoia crestinului de a face sau nu politica in ziua de azi.

Ati auzit cu siguranta expresia “Familia este celula de baza a societatii” – eu unul, o cunosc din regimul comunist si pot spune ca in sine, formula (spre deosebire de sistemul care s-a vrut mai socialist decat prevede legea bunului simt) isi pastreaza actualitatea. Dar ce e dincolo de aceasta formula? De ce este ea adevarata? Ce decurge din ea? De ce ar trebui ca statul sa o apere in mod real, identificand politici defensive (de aparare a valorilor traditionale ale familiei) si in acelasi timp constructive (de promovare si incurajare a unor tendinte care nu se pot realiza in afara familiei).

Daca punem in mijlocul vietii noastre politice ideea de familie crestina, care ar fi planetele principale din sistemul astfel creat? Iata-le, pe scurt, asa cum le-am notat in timpul “mesei rotunde”:

1. Familia ca leagan al vietii. Viata poate lua nastere in mod iresponsabil, dar nu e oare mai bine pentru pruncul care vine pe lume, ca el sa aibe parte de o Familie in care sa se poata dezvolta firesc, sa aibe alaturi inca din leagan o Mama si un Tata? Familia e un drept al pruncului, si trebuie sa ne intrebam serios asupra tendintelor de a dezvolta industria fertilizarii embrionilor in vitro – cine are de castigat financiar, cine are de pierdut moral prin nepasare si neimplicare: daca embrionii fertilizati cu zecile de mii, sunt inghetati iar apoi, dupa trei ani sunt pur si simplu aruncati (inlocuiti) … in ce lume am ajuns? Care e resposabilitatea ce revine omului de stiinta si care e responsabilitatea omului politic, sa impiedice aceste crime impotriva umanitatii? In acelasi timp, dreptul la viata de familie este negat atator copii care nu sunt adoptati si cresc in orfelinate …

2. Familia ca loc al educatiei si autoeducatiei pe termen lung. Numai in familie invatam sa fim, pe rand: copii, tineri, adulti si varstnici. Invatam sa interactionam cu diferitele varste mentionate mai devrem, din perspective unice: despre bunici invatam de doua ori – prima data cand suntem nepoti, a doua oara daca avem sansa sa tinem nepotii pe genunchi … Procesul de invatare despre noi insine nu se opreste la “cei sapte ani de acasa”, ci ne insoteste in toate momentele importante: botez, casatorie, ingropare.

 

3. Familia ca extensie a scolii. Valorile familiei trebuie sa ajunga in scoala, iar scoala trebuie sa colaboreze cu familia pentru educarea tineretului. De prea multe ori se da vina pe celalalt, se asteapta de la celalalt sa faca tot: parinti nepasatori la ceea ce se intampla in scoli, sau scoala care nu-si asuma realitatile aflate dincolo de gardul propriu. De ce e important ca un profesor-diriginte sa cunoasca realitatile familiale ale fiecarui copil pe care il are in grija? De ce sunt importante sedintele cu parintii si orele de consultatie oferite de profesori? Ce putem afla si ce putem schimba in bine, intr-o perioada a formarii caracterelor?

4. Familia si sanatatea. Multe afectiuni se trateaza la domiciliul pacientului, dar multe afectiuni – in special cele mintale, cele care tin de consumul de droguri, nu se pot trata altundeva decat in familie, cu sprijinul familiilor. Ni s-a intamplat de multe ori sa consideram familia locul in care ne “reincarcam bateriile”. Familia are un rol terapeutic.

5. Familia si munca neplatita. Se munceste mult intr-o casa, dar din pacate nu avem legi care sa recunoasca aceasta munca. Si spun “din pacate” pentru ca probabil numai prin lege ne vom putea educa sa repectam ceea ce primim astazi in dar nepretuit din partea mamelor si sotiilor noastre: activitatea casnica e o munca – gatit, spalat, calcat sau curatenie … le stim pretui cu un “multumesc”, macar? Dar grija fata de copii, dar grija fata de batrani sau de persoanele cu dizabilitati?

6. Familia si Biserica. In cadrul familiei, se prelungeste altarul bisericii – aici invatam drumul spre Biserica, intelegem valorile ei, punem bazele libertatii noastre responsabile, care ne ajuta sa distingem intre Bine si Rau. Aici invatam ca Dumnezeu poate fi purtat in suflet, luat cu tine acasa si exprimat prin gesturile de iubire fata de aproapele. Mergem cu familiile noastre in Biserica, dar ducem inapoi acasa spre a le practica, valorile pe care le invatam in Biserica crestina: credinta, speranta, iubirea, dreptatea, libertatea, pacea si sfintenia.

 

Cel de-al doilea moment de care pomeneam mai sus, s-a referit la o discutie extrem de interesanta despre dreptul si/sau obligatia crestinului practicant de a duce spre politic valorile sale. Ca o valoare sa ramana pura, ea nu trebuie “tarata” in zona murdariilor si intereselor politice. Idealismul si pragmatismul nu fac casa buna impreuna. Politica se face pentru putere, iar puterea se exercita, se manifesta fara compromis si de multe ori impotriva intereselor electoratului. Intrebarea-cheie care se cere raspunsa este: cum sa faci din programul familiei crestine un program politic? Cine sa reprezinte acest program? Deocamdata, FAFCE ofera o schita de program politic, sub forma de manifest, tuturor acelor politicieni care vor sa promoveze in mod responsabil idealurile Bisericii in Europa.

Intre timp, semnalam ca oferta alegatorilor romani cuprinde deja politicieni – independenti (cum este cazul lui Peter Costea), care isi propune sa lupte pentru apararea si promovarea unor valori crestine in Parlamentul European. Cum e si normal in contextul descris mai sus, ii sustinem deopotriva – desi nu vom putea vota cu amandoi. Ar fi insa frumos sa fie cat mai multi, si in mod pragmatic, ar trebui sa fie uniti – pentru ca doar asa se vor face auziti.

Ce spuneti, e timpul pentru … un partid al familiilor?! 🙂

 

 

Publicitate