Actiuni organizate de AGRU Bucuresti


 

Vineri, 1 Decembrie 2017, membrii ai AGRU Bucuresti din mai multe Parohii din Capitală, s-au întâlnit (ca în fiecare an) în Cimitirul Bellu Catolic, la mormântul Cardinalului Iuliu Hossu. Prilej de frumoasă trăire spirituală, acum – în pragul intrării în Anul Centenar al Marii Uniri.

Cu acest prilej, Domnul Ion-Andrei Gherasim – nepot al patriotului român Ilie Lazăr – a prezentat un material valoros – atât prin conținut cât îndeosebi prin emoția pe care a transmis-o participanților: continuitatea unor idealuri se transmite prin sângele generațiilor, în valorile pe care Bunicii le transmit nepoților: ”credința, dragostea de țară, fidelitatea și onoarea”

 

FĂURITORI DE ȚARĂ

Generații de tineri au studiat istoria României după manualul alcătuit de o seamă de “istorici”, îndrumați și supravegheați de către Mihail Roller, cel care scria în prefața unui manual în 1954: “Ne-am călăuzit după învățătura lui I.V. Stalin, iar în analiza problemelor am avut ca bază hotărârile CC al PMR, articolele și cuvântările tov. Gheorghiu Dej. La revizuirea manualului am ținut seama de criticile aduse manualului “Istoria României”, în prefața ediției ruse, tipărite în anul 1950 la Moscova.” Nu este de mirare că evenimentele, pe care le aniversăm azi, cu atâta emoție, au fost menționate în acest manual, în doar patru pagini, (525-529) scriindu-se printre altele că: “guvernul reacționar român, folosind situația grea a tinerei republici sovietice, atacă și ocupă Basarabia în ianuarie 1918, înăbușind cu forță armată lupta sovietelor revoluționare din Basarabia, care au luat naștere și s-au dezvoltat în timpul revoluției.“ La pagina 527 citim următoarele: “ În Transilvania se alcătuiește un directoriu din reprezentanții burgheziei române, care se bizue pe gărzile naționale și face o agitație demagogică naționalistă cu scopul de a împiedica desfășurarea revoluției ungare. Directoratul convoacă pentru 1 Decembrie 1918 o adunare la Alba-Iulia. Într-o consfătuire prealabilă, conducătorii Partidului Național Român, prezidat de Iuliu Maniu (n.m – sic, era Gheorghe Pop de Băsești) hotărâră să transforme Transilvania într-o feudă proprie. În acest sens, se alcătui un consiliu dirigent, cu sediul la Sibiu, pentru administrarea Transilvaniei. La adunarea de la Alba-Iulia, sub presiunea maselor și a frământărilor revoluționare care cuprinseseră și Transilvania, Consiliul Dirigent fu obligat să proclame unele principii democratice, proclamarea acestor principii constituind o manevră a burgheziei române pentru a destabiliza masele de la revoluție. “

Aceasta a fost o mostră a ceea ce au făcut acești așa-ziși istorici până în 1989. Din păcate, nu se poate spune că manualele de istorie au evoluat după evenimentele sângeroase din decembrie 1989, deși ar fi fost o necesitate, o condiție “sine qua non” pentru a putea ieși dintr-un întuneric totalitar și pentru a merge pe calea Adevărului și a vieții. Tocmai de aceea, este de datoria noastră, a celor care am avut șansa și norocul să știm din familie sau să stăm în preajma unor oameni care au făcut istorie, să mărturism și să transmitem mai departe adevărata istorie a acestui neam.

Fac parte dintr-o familie care a făcut istorie, cel mai ilustru membru al ei, Ilie Lazăr, fiind cel mai tânăr semnatar al Actului Unirii de la Alba-Iulia, delegat cu credențional, din partea plasei Ocna-Șugatag-Maramureș. Acolo la Alba-Iulia, a fost prima dată când bunicul meu l-a cunoscut pe Iuliu Maniu, alături de care a stat neîncetat, ultima oară văzându-l față în față la penitenciarul de la Galați. Deși au fost transferați împreună cu alți lideri ai PNȚ de la Galați la Sighet, Ilie Lazăr nu l-a mai văzut în viață pe Marele Maniu. Ilie Lazăr considera că Iuliu Maniu este persoana căreia “ …i se datorează înaintea tuturor ardelenilor, marele merit de a fi introdus regimul românesc în Dacia Superioară și de a fi avut un rol principal în unirea tuturor românilor. “

Marele profesor universitar și mai apoi președinte al Academiei Române, Dimitrie Gusti, într-o conferință susținută la Fundația Regală “Regele Ferdinand” în 1928, vorbind despre premisele creării statului unitar român, spunea la un moment dat: “ Noi, românii din Ardeal, care eram în măsură a cunoaște toate ascunzișurile și toate gândurile întortocheate ale habsburgilor, văzusem un lucru, și anume, că această monarhie habsburgică fiind tot mai mult gonită din Apusul Europei, tinde tot mai mult spre Orient. Conștiința națională a slavilor din sud, dar mai ales conștiința ridicată a italienilor, astăzi, mâine, dacă nu mâine, poimâine de bună seamă, va scoate această monarhie habsburgică din Marea Adriatică, și, în consecință, va trebui să-și câștige în alte părți plămânii de respirație economică, care nu puteau fi decât gurile Dunării, și prin gurile Dunării, Marea Neagră.“

Cedând impulsului general ce se manifesta printre românii din Transilvania, Banat Crișana și Maramureș, Comitetul executiv al Partidului Național Român, întrunit în ziua de 12 octombrie 1918, la Oradea, va lua măsuri pentru emanciparea definitivă a neamului românesc în aceste provincii, stabilind textul unei declarații, ce urma să fie citită în Parlamentul de la Budapesta, 6 zile mai târziu de către Alexandru Vaida-Voevod. În aceeași ședință a fost aleasă o comisie de 6 persoane care trebuia  “ să stea în permanență și să urmărească cu atențiune desfășurarea evenimentelor, și îndată ce s-ar ivi necesitatea de a se lua vreo decizie, să ia dispoziții pentru a convoca plenul Comitetului executiv al partidului. “ Schimbările importante survenite în politica internă a Ungariei, îi fac pe cei 6 membri ai comisiei să se alieze cu încă 6 persoane, care erau reprezentanți ai social-democraților români din Budapesta, constituind Marele Sfat Național Român. Mutându-se la Arad, în scurt timp acest Mare Sfat este compus și din alți membri ai Comitetului Executiv, astfel că numărul lor ajunge la 42 membri, din care 6 sunt, cum spuneam mai sus, social-democrați. În această compoziție, pe data de 20 noiembrie 1918, se convoacă Marea Adunare Națională la Alba-Iulia la data de 1 decembrie 1918.

Președintele Partidului Național Român la acea vreme era venerabilul George Pop de Băsești, unul dintre puținii fruntași ai neamului cu simțăminte religioase alese. Toate aceste simțăminte le moștenește din familia sa, care a dat Bisericii Greco-Catolice atâția slujitori devotați. O puternică influență românească a avut asupra lui Seminarul Unit din Oradea, unde a făcut ultimii ani de liceu, o dovadă elocventă fiind o scrisoare pe care o trimite din Băsești unui prieten din Oradea, canonicul Paul Vela, în 1890 și în care-i scrie despre directorul liceului, Ioan Pop, că “aduce servicii nepieritoare națiunii, căci pe mine unul, el și seminarul domestic m-au făcut român. “ Cel mai clar și mai important exemplu de fidelitate și dragoste pentru Biserica Unită și pentru valorile naționale, îl dă după ce se întoarce dintr-un pelerinaj la Roma în 1908, când l-a auzit pe urmașul Sfântului Petru, Papa Pius al X-lea, spunând: “Românii sunt de două ori romani: romani prin originea lor și romani prin credința mărturisită la botez.“ Aceste adevăruri îl copleșesc de emoție și îi declară la întoarcerea acasă Părintelui Paroh de la Băsești, Anton Bălibanu, următoarele: “ Chiar dacă, printr-o absurditate morală, întreg clerul nostru ar părăsi credința Romei, eu nici atunci nu aș părăsi-o, ci prin mii de adversități, aș lupta ca credința ei să rămână biruitoare.“  La  puțin timp după citirea declarației din Parlamentul de la Budapesta de către Alexandru Vaida-Voevod, George Pop are o discuție cu Părintele Bălibanu, care merită redată aici și pentru care-i mulțumesc d-lui primar din Băsești, Ioan Călăuz, deoarece mi-a pus la dispoziție documentul:

“  De acum se face Unirea. Stați gata! (Pop)

Să ajute Dumnezeu (Pr.Bălibanu)

Ce ai Părinte? Nu te bucuri că vom fi toți frați români împreună? (Pop)

Ba mă bucur! De aceea am zis: Să ajute Dumnezeu! (Pr.Bălibanu)

Spune-mi ce ai, căci ai ceva pe suflet. (Pop)

Am! Eu nu vreau unire oricum, ci unire cu tocmeală și socoteală. Eu vă vreau pe dvs. președinte al Consiliului de miniștri, pe Pr. Vasile Lucaciu, ministru de Culte, pe Ștefan Cicio Pop, ministru de Război, pe Theodor Mihali, președintele Adunării deputaților, ș.a.m.d. Nu orice vântură-țară să risipească tot ceea ce noi am agonisit. Asta, mai întâi. Doi, peștele mare să nu înghită pe cel mic. Ortodocșii fiind mulți, majoritatea covârșitoare în noul nostru stat, să nu caute să desființeze Biserica noastră, leagănul atâtor mișcări culturale și naționale românești. (Pr.Bălibanu)

Miniștrii nu trebuie să fim numaidecât noi, căci vorba ceea, nu e pentru cine se gătește, ci pentru cine se nimerește! Lucru de căpetenie e să fie frați români. (Pop)

Să fie frați adevărați, nu vitregi! (Pr. Bălibanu)

Atârnă cea mai mare parte de noi, ca ei să ne fie frați adevărați, nu vitregi! (Pop)“

 

O altă mare personalitate, cu o contribuție importantă la realizarea Marii Uniri, a fost Iuliu Maniu. El s-a remarcat încă de la începutul secolului 20 ca omul care a înțeles că emanciparea națională a românilor din Transilvania trebuie combinată cu o reconciliere față de loiasmul dinastic, într-o viziune federalistă a Imperiului Habsburgic, deoarece la vremea aceea aceștia încă puteau constitui o pavăză în fața iminentei expansiuni rusești. În această idee de reorientare ideologică și politică a românilor din Ardeal, Maniu a subliniat mereu, pe unde avea ocazia, că tactica de boicotare a instituțiilor statului maghiar era ineficientă și anacronică. A reușit să convingă majoritatea factorilor de decizie din cadrul conducerii Partidului Național Român, astfel că în 1905 Conferința PNR a stabilit să abandoneze starea de pasivitate și să meargă pe un activism percutant, finalizat cu intrarea în Parlamentul de la Budapesta a 8 deputați români, nu însă și Maniu. Un an mai târziu, cu ocazia unor alegeri anticipate, succesul este și mai răsunător, 19 deputați români, printre care și el, acced în legislativul maghiar. Încă de la începutul carierei parlamentare, Maniu s-a făcut remarcat prin discursurile sale pline de substanță pentru apărarea românismului și a românilor. În noiembrie 1918, în momentul în care a simțit că delegația Consiliului Național Român Central, formată din 5 reprezentanți         (Ștefan Cicio-Pop, Enea Grapini, Vasile Goldiș, Iosif Jumanca și Ghiță Crișan) ar încerca să găsească o colaborare, un modus vivendi, cu guvernul de la Budapesta, pentru a evita vărsările de sânge, Iuliu Maniu pleacă imediat la Viena, unde se întâlnește cu Oskar Jaszi, ministrul naționalităților din guvernul maghiar, cu care are memorabilul dialog rămas în istorie:

“  Națiunea română pretinde independența sa de stat și nu admite ca acest drept să fie întunecat prin soluții provizorii!”, la care ministrul maghiar îl întreabă: ”În definitiv, ce vor românii?“ Tranșant și pe un ton imperativ Maniu îi răspunde: “Despărțirea totală!”

La Alba, Maniu participă ca delegat din partea cercului electoral Vințu de Jos și, în momentul intrării în Sala Unirii, are parte de o primire grandioasă, la inițiativa reprezentanților Bisericii Greco-Catolice, relatată extraordinar de către scriitorul Pamfil Șeicaru: “În acel moment, când unitatea aclamațiilor îl designa ca șef al poporului român de pe teritoriul Ungariei, și Adunarea de la Alba-Iulia vota rezoluția Unirii cu România, lua sfârșit lupta începută de Inocențiu Micu. Istoria românilor intra într-o fază nouă.“  Este ales președinte al Consiliului Dirigent iar 2 luni mai târziu, la moartea lui George Pop de Băsești, președinte al PNR. Principalele provocări cu care se va confrunta și de care s-a achitat într-un mod în care și-a triplat aura, au fost pe plan intern, organizarea administrației românești în Transilvania după retragerea maghiară și, pe plan extern, reprezentarea intereselor Ardealului în cadrul conferinței de pace de la Paris. În 1960, scriitorul Victor Eftimiu îi făcea un trist elogiu Sfinxului de la Bădăcin: “Apărător de neam și țară/ Scăpași de temnița maghiară,/ Și ți-a fost dat ca să sfârșești/ În temnițele românești.“

Când se vorbește despre Marea Unire de la Alba-Iulia, nu trebuie omisă, desigur, o figură marcantă de atunci, Alexandru Vaida-Voevod, cel care a avut curajul și tăria să citească, în octomrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta, proclamația de independență a românilor din Imperiul Habsburgic. Ales membru al Marii Adunări de la Alba, a devenit mai apoi membru al Consiliului Dirigent și membru al delegației care a dus declarația de unire la București să o prezinte MS, Regele Ferdinand. Alexandru Vaida-Voevod a rămas în capitala României, unde a fost numit, prin Decret Regal, ministru de stat pentru Transilvania în guvernele care s-au succedat după 1 Decembrie 1918. Anul 1919 a adus prima campanie electorală în România Mare. Nici un partid nu a reuşit să obţină majoritatea mandatelor parlamentare, însă Partidul Naţional Român a obţinut cel mai mare număr de deputaţi şi de senatori. Regele Ferdinand I i-a oferit lui Iuliu Maniu misiunea de a forma Guvernul. Acesta a refuzat, pe motiv că nu vorbea suficient de bine limba franceză, în care aveau loc tratativele diplomatice ale Conferinţei de Pace de la Paris, care a ratificat formarea României Mari. În aceste condiţii, Alexandru Vaida-Voevod a devenit premier, în noiembrie 1919. Însă, în ianuarie 1920, el l-a lăsat pe Ştefan Cicio Pop la conducerea Guvernului şi a plecat la Paris, unde avea loc o adevărată bătălie diplomatică. Acolo, în contextul în care cei mai importanţi oameni politici erau masoni, Alexandru Vaida-Voevod a luat decizia să intre în masonerie, la rândul său. El a intrat în loja „Ernest Renan” şi a primit rapid poziţii importante în rândul acestei organizaţii, interesate să-şi consolideze poziţia în România. Prin intermediul mijlocitorilor masoni, Alexandru Vaida-Voevod a avut ocazia să discute personal cu Georges Clemenceau şi cu George Lloyd şi, astfel, să-şi aducă o importantă contribuţie la ratificarea internaţională a Marii Uniri.

Am datoria și obligația morală să vă spun câteva cuvinte și despre bunicul meu matern, Ilie Lazăr, cel care a avut ca motto pentru întreaga sa viață: credința, dragostea de țară, fidelitatea și onoarea. A făcut parte din elita intelectuală și politică a românilor maramureșeni, fiind urmașul unor familii nobile din Maramureș și nord-vestul Transilvaniei, familia Lazăr de Purcăreț fiind înnobilată în secolul al 16-lea. Spunea mereu cu mândrie că este “descendentul a șapte generații de preoți din istoricul Maramureș, ziditor de școli și de biserici.“ Activitatea lui politică și naţională s-a detașat, în mod special, în preajma şi în timpul Marii Uniri de la Alba-Iulia, din 1918, fiind primul ofiţer român care, după 144 de ani de ocupație habsburgică, a înălţat drapelul românesc pe clădirea Primăriei din Cernăuţi. Bunicului meu îi plăcea mereu să spună: “ I-am spus prietenului meu, marele Iancu Flondor: No, hai amu să preluăm imperiul! “ A fost desemnat să reprezinte Maramureşul, plasa Şugatag, la semnarea Actului Marii Uniri de la Alba-Iulia, devenind cel mai tânăr semnatar al acestui act.

Imediat după Unire, a organizat administraţia românească din comitatul Maramureş împreună cu alţi fruntaşi politici din zonă, precum și Gărzile Naţionale. A fost desemnat să însoţească delegaţia românilor ardeleni pentru predarea Actului Unirii la București, unde a fost primit de primul ministru, Ionel Brătianu şi de mareșalul Prezan. După 1918, a organizat administraţia românească în judeţul Satu-Mare, participând la primirea în Careii Mari a Majestăţilor Lor, Regele Ferdinand și Regina Maria. Iată cum descrie Ilie Lazăr mărețul moment din Sala Unirii de la Alba-Iulia:

“..Sosirea la Alba-Iulia, a unei mulțimi neprevăzute până atunci, ne-a impresionat mult. Nu este cazul să descriu această mareață demonstrație a poporului ardelean, fiindcă au descris-o iluștri mânuitori ai condeiului, în cele mai mici amănunte. Eu voi arata doar ce s-a petrecut în jurul nostru: actele la care personal am avut fericirea să iau parte. Eu am reprezentat la această Mare Adunare, plasa mea de baștină Șugatag-Maramureș, cu credențional (cum i se spunea) în regulă, așa că am fost unul dintre “deputații” cu drept de vot, în Sala istorică din Cetate, unde s-a votat Marea Unire. Acesta este primul mare act politic la care am avut cinstea – deși încă tânăr- să iau parte. Marea Adunare a prezidat-o Președintele Partidului Național, Gheorghe Pop de Băsești, secondat de toți episcopii, de Comitetul Național compus între alții din Teodor Mihali, Ștefan Cicio-Pop, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Alexandru Vaida-Voevod, Aurel Vlad și întreg biroul. În sală, au fost prezenți și reprezentanții tuturor provinciilor românești. Când au apărut reprezentanții armatei române, generalul Lecate și aviatorul Peneș, entuziasmul a atins culmea. Ședința o deschide octogenarul președinte, Gheorghe Pop de Basești, care după ce rostește cuvintele “acum Doamne slobozește pe robul Tau, că văzură ochii mei mântuirea neamului românesc..” nu-și poate opri plânsul și nici nu-i în stare să conducă ședința, așa că, lucrările le conduce în continuare, în prezența lui, Ștefan Cicio-Pop. După cuvântările din program, la orele 12 exact, se ridică Vasile Goldiș și citește “Moțiunea”, prin care se votează pe vecie Unirea. Votarea Unirii și citirea Moțiunii s-a facut de către episcopii Cristea și Hossu, în fața poporului imens adunat în Cetatea unde altădată a fost tras pe roată Horea. După citirea Moțiunii, ia cuvântul înțeleptul și marele ganditor politic, Iuliu Maniu, care motivează hotărârile istorice. Tot ce a urmat după Actul oficial al Unirii este descris de autori competenți. Votarea se face într-un entuziam de nedescris care nu mai încetează. “

Alba-Iulia a trăit după descălecarea lui Mihai de la 1599, supliciul martirilor de la 1784, iar după epopeea lui Avram Iancu de la 1848, Unirea cea Mare pe care o sărbătorim astăzi. Seniorul Corneliu Coposu, cu care am avut cinstea și onoarea să lucrez, spunea atât de frumos că: “ Puterea născută din morminte s-a adăugat la puterea de viață și la curajul celor care, înfruntând primejdiile au zidit o țară ce nu mai poate fi dărâmată. Stăpânirile și domniile sunt vremelnice. Națiunile vrednice sunt eterne. Neamurile înaintează peste opreliști pe drumul destinului lor. Vrednicia marilor înainte-mergători se împletește în viața celor care sunt și în viața celor care vor veni. “ Suntem datori să ne închinăm artizanilor Marii Uniri, să purtăm în inimi gloria ostașilor români, care și-au dat viața pe câmpiile Transilvaniei, în armata dezrobirii, ar trebui să acoperim cu tricolor icoanele desprinse din catapeteasma cucernică a calvarului românesc, să-i cinstim pe toți cei care au slujit pretutindeni idealurile unirii, care au apărat cauza poporului și care au ostenit pentru libertate și democrație împotriva tuturor formelor totalitare.

Când vorbești de Marea Unire a tuturor românilor și de 1 Decembrie 1918, trebuie să afirmi și să menționezi cu toată puterea numele unei instituții sfinte a acestui neam, fără de care nimic nu era posibil în vremurile tulburi de atunci: Biserica Greco-Catolică. Nu întâmplător, toți marii patrioți amintiți mai sus au făcut parte din această Biserică Națională martiră. Așa cum spuneam la început, istoricii lui Roller au ținut sub tăcere meritele Bisericii Unite cu Roma la crearea României Mari, dar oare totul s-a terminat odată cu 1989? Acum 2 luni, la o emisiune de divertisment, “Vrei să fii milionar” la întrebarea pusă : “Cine a citit Proclamația de la Alba-Iulia?”, niciuna dintre variantele propuse nu a fost corectă, nemaivorbind de răspunsul așa-zis corect. Cine are interesul ca în preajma Centenarului Marii Uniri să nege, să renege și să excludă meritele reale ale Bisericii Greco-Catolice în înfăptuirea Sfântului Act din capitala de suflet a neamului românesc? De ce nu sunt repetate fără încetare minunatele cuvinte ale Episcopului de atunci, Iuliu Hossu, adresate Episcopului ortodox, Miron Cristea: “Pe cum ne vedeți aici îmbrățișați frățește, așa să rămână îmbrățișați, pe veci, toți românii!“. Biserica noastră nu a fost niciodată mânată de ură, de răzbunare și de plata unor vendete din trecut și cred că mesajul cel mai bun de încheiere este cel de unitate în tot și în toate, așa cum a fost transmis de către martirul nostru cardinal Iuliu Hossu la Alba-Iulia:

“Fraților! Ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rostește, prin poporul său credincios, dreptatea Sa, însetată de veacuri. Astăzi, prin hotărârea noastră, se înfăptuiește România Mare, una și nedespărțită, rostind fericiți, toți românii de pe aceste plaiuri: Ne unim pe veci cu țara mamă, România. Vă reamintiți când prin sutele de spitaluri, în zilele de întuneric, vă vesteam: va învinge dreptatea. Vă arătam că vine ceasul când toți făcătorii nedreptății vor plânge lacrimi de sânge, în ziua bucuriei noastre. A biruit dreptatea. Acesta-i ceasul dreptății lui Dumnezeu și al răsplătirii Lui. Acesta-i ceasul bucuriei noastre, bucuria unui neam întreg, pentru suferințele veacurilor purtate de un neam cu credință în Dumnezeu și cu nădejdea în dreptatea Lui. Suferințele veacurilor se îmbracă în lumină, cum revarsă în clipa aceasta soarele asupra noastră lumina sa, cu binecuvântare.(în acel moment ieșise soarele iar mulțimea era entuziastă) Cuvintele Domnului se plinesc și aici, întru plinirea dreptății Dumnezeești: mulți au dorit să vadă ce vedeți voi și n-au văzut, și să audă ce auziți voi și n-au auzit. Ochii voștri sunt fericiți că văd și urechile voastre sunt fericite că aud. Văd ziua întregirii neamului și aud bunavestirea dreptății lui Dumnezeu. Ascultați români, fericiți, bunavestirea unirii noastre pe veci cu Țara Mamă, România. “

 

București,

1Decembrie 2017                                                      Ion-Andrei Gherasim

 

1 Dec.2017_1

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

Raport prezentat in cadrul Adunarii Generale a AGRU Bucuresti (17 Iunie 2017).

Prea Sfinția Voastră Episcop Român Unit al Bucurestilor Mihai Fratila,

Iubiti Frați si Surori  întru Credință, dragi membri ai Asociației Generale a Românilor Uniți cu Roma, greco-catolici!

Îmi face o deosebită onoare să prezint astăzi un Raport al ultimilor trei ani – în numele Consiliului Director al AGRU București, Asociație care reprezintă interesele comune pe care le au în viața lor de obște credincioșii Bisericii Române Unite din Episcopia Unită cu Roma, Greco-Catolică – a Bucureștilor.

Încep prin a enumera câteva repere cronologice, așa cum apar ele consemnate pe site-ul asociatiei noastre www.agrubuc.wordpress.com , precizând doar titlurile și oprindu-mă in extenso la cele mai importante:

  • 5 aprilie 2014Alegerea noului Comitet Director al AGRU Bucuresti (asa cum procedam, o data la trei ani). Va reamintesc mai jos componenta acestuia. Ca punct central ne-am propus organizarea in anul 2015, la Bucuresti – a Adunarii Generale a AGRU National (dupa cum cunoasteti, la fiecare 3 ani, fiecarui AGRU Eparhial ii revine rolul de gazda, Bucurestiul avand pentru a doua oara aceasta cinste).
    • Asistent Spiritual – pr Ioan-Marce DANET
    • Presedinte: Calin DIACONU
    • Vicepresedinte: Virgil FRUM
    • Consilier al Presedintelui pe probleme de reprezentare: Prof Ioan FAGETAN
    • Consilier al Presedintelui pe probleme organizatorice: Chira JURCA
    • Secretari: Oana-Viviana DIMCEV si Alexis DIMCEV
    • Departament Familie si Viata: Dr Maria DUNCA-MOISIN
    • Departament Pelerinaje: Ana-Maria BORS POPP (Miuca OTOIU)
    • Departament Cultural: Prof. Radu COZARESCU
    • Departament Social Caritativ: Prof Mihaela COZARESCU
    • Departament Juridic: Av. Ioana ALEXANDRU
    • Departament Economic: Ec. Georgeta CHICIUDEAN
    • Cenzori: Dnii Marian Matei si Virgila Ples

 

  • aprilie 2014 – Participarea AGRU ca invitat-observator, alaturi de Asociatia Familiilor Catolice ”Vladimir Ghika” la o Masa Rotunda pe tema Politicilor Familiale. Evenimentul a avut loc sub egida FAFCE (Fédération des Associations Familiales Catholiques sau Federaţia Asociaţiilor Familiale Catolice din Europa);
  • 31 octombrie 2014 – AGRU, cu sutinerea Parohiei Sf Vasile cel Mare din str Polona nr 50 – a organizat o Seară de Rugăciune și Priveghere în cinstea Eroilor Martiri ai Bisericii noastre;
  • Decembrie 2014 – la inițiativa Dnei Dr Dunca-Moisin, este lansata campania de 9 luni ”Priveste-ma cum cresc!”, o succesiune de 9 postere care arata dezvoltarea copilului înainte de nașterea sa.
  • 27 Ianuarie 2015 – AGRU National se desparte de Dna Profesoara Viorica Lascu, ocazie cu care trimitem mesaje de condoleante pentru colegii nostri din Cluj;
  • 29 Martie 2015 – AGRU Bucuresti impreuna cu Parohia Sf Vasile organizeaza un Eveniment Omagial ”Viata mea este a Poporului meu” – in Memoriam, Dr Ioan Ciordaș – fruntaș al mișcării naționale a românilor din Beiuș;
  • 14 – 16 Mai 2015 – AGRU Bucuresti este gazdă, la Mănăstirea Carmelitanilor Desculți – Sanctuarul Marian Diecesan al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucuresti. Tema centrala a fost tezaurul gândirii catolice asupra domeniului social, din care nu au lipsit prezentarea Enciclicei ”Rerum Novarum” (15 mai 1891) si a Constitutiei ”Gaudium et Spes” (7 decembrie 1965). Alaturi de noi atunci – ca si acum – a  fost Prea Sfintitul Mihai Fratila;
  • 23 Octombrie 2015 – o noua Seara de Rugaciune si Veghe in Memoria Episcopilor Greco-Catolici, martiri (la Catedrala Sf Vasile cel Mare);
  • 6 Noiembrie 2015 – a avut loc la Institutul Teologic Sfanta Tereza din Bucuresti conferinta internationala „politicile familiale in Romania si Cehia – sprijin pentru familii” organizata de Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” impreuna cu Narodni Centrum pro Rodinu (Centrul National pentru Familii) din Brno, Cehia.
  • 6 Decembrie 2015 –”Ecouri Sinodale” – Dna Dr Anca Cernea si PS Mihai au fost invitatii AGRU, relatand emotiile participarii la Sinodul Episcopilor de la Vatican – cu tema ”Vocatia si Misiunea Familiei in Biserica si in Lumea Contemporana”;
  • Martie și Septembrie 2016 dar și în Aprilie 2017 AGRU Bucuresti participă la cele trei ediții ale Campaniei ”40 de zile pentru Viață”, prin Dna Dr Maria Dunca-Moisin și Dr Anca Cernea – Asociația Medicilor Catolici din București;
  • 28 Mai 2016 – a avut loc Marsul Tacerii, un eveniment de protest civic la care AGRU a fost co-organizator, alaturi de Asociatia Familiilor ”Vladimir Ghika”;
  • 3-4 Iunie 2016 – la Brasov, a avut loc Adunarea Generala AGRU National, cu urmatoarea ordine de zi:
    • alegerea structurii de conducere pentru perioada 2016-2019;
    • propunerea de consilieri pentru sectorul adulți din ACRO, avându-se în vedere că în perioada 4-6 noiembrie a.c. va avea loc Adunarea Generală a ACRO;
    • propunerea unor direcții de acțiune pentru următorii 3 ani (ex. susținerea legislației în favoarea familiei creștine, atenție mai mare acordată copiilor și tinerilor din Biserica Română Unită, pregătirea comemorării a 100 de ani de la Marea Unire).
  • 16 Octombrie 2016 – AGRU Bucuresti a organizat o adunare comemorativa dedicat Rolul Laicului in Biserica – in memoriam Laurentiu Moisin, Presedinte al AGRU Bucuresti;
  • 1 Decembrie 2016 – AGRU Bucuresti impreuna cu Parohia Sfanta Ana, a organizat un moment de reflectie asupra importantei Actului Marii Uniri de la Alba Iulia;
  • 11 Martie 2017 – in amintirea Preotilor Greco-Catolici din Bucuresti, moment de frumoasa aducere aminte, la cimitirul Bellu Catolic ”Slujbă de preamărire, de laudă și de mulțumire, înălțată către Dumnezeu, pentru păstorii sufletești ce ni I-a dat”
  • 25 Aprilie 2017 – Parlament Conferinta ”Referendumul pentru Casatorie si Familie” – intalnire cu Deputati si Senatori, sub egida ADF International;
  • 27 Aprilie 2017 – AGRU este prezent la Vatican, in Aula Sinodala, cu ocazia a 150 de Ani de Actiune Catolica Italiana și impreuna cu Delegatia ACRO, are onoarea de a inmana un cadou simbolic Prea Fericitului Papa Francisc;
  • 5-6 Mai 2017 – AGRU este prezent la Oradea unde s-a reunit Adunarea Generală a A.G.R.U. național. Lucrările s-au desfășurat la Mănăstirea Franciscană „Maica Domnului”, participând delegați din toate cele șase Eparhii ale Bisericii Române Unite. Temele Adunării generaledin acest an au fost: „Urgența evanghelizării în Biserică în lumina Exortației apostolice Evangelii gaudium, a Sfântului Părinte Francisc”

170617 2017 - Alegeri AGRU - Sala Vasile Aftenie-11

 

In atenția membrilor si simpatizantilor Asociatiei Generale a Romanilor Uniti – AGRU BUCURESTI:  Vă invităm să participați la aceasta Adunare Generală, pentru a rememora împreună drumul ultimilor trei ani, pentru a înțelege cum putem contribui cu preocupările noastre zilnice la viața Bisericii Române Unite – pe care încercăm să o slujim fiecare după puterile și darurile pe care le-a primit de la Domnul și de asemenea, este un bun prilej de reflecție asupra felului in care folosim timpul, pentru răscumpărarea sufletelor noastre.

Ordinea de zi propusă, este:

  • de la ora 8,30 (opţional), Sfânta Liturghie la Biserica Adormirea Maicii Domnului din str Sirenelor nr 39;
  • 9,30 – 10,00: întâmpinarea membrilor AGRU şi a invitaţilor noştri
  • 10,00 – 10,15: cuvânt de deschidere al Adunării din partea îndrumătorului spiritual al AGRU Bucureşti
  • 10,15 – 10,45: Raport asupra activităţii AGRU Bucureşti în perioada 2014-2017 (prezentat de Preşedintele Asociaţiei)
  • 10,45 – 11,00: Prezentarea raportului financiar al Asociaţiei (prezentat de Responsabilul cu probleme economice)
  • 11,00 – 11,15: Raportul cenzorilor Asociaţiei
  • 11,15 – 11,25: Prezentarea Bugetului de Venituri si Cheltuieli pentru perioada 2014 – 2016
  • 11,25 – 11,30: Descărcarea de gestiune a Comitetului Director (responsabil pentru perioada aprilie 2011- aprilie 2014)
  • 11,30 – 11,45: pauza
  • 11,45 – 12,15: Alegerea noului Comitet Director
  • 12,15 – 12,30: Alegerea noii comisii de cenzori

2017_Afis AG AGRU BUCURESTI

afis-comemorativ-laurentiu-moisin

Publicăm mai jos discursul AGRU București pe care am avut privilegiul să-l rostim în fața laicatului catolic al Bucureștilor. Pe drumul care a unit Catedrala Sfântul Iosif și Piața Universității, pe Calea Victoriei am trecut pe lângă unul din Casino-urile care promit câștiguri ușoare … Nu spunem că dărâmarea construcției ilegale va fi treabă ușoară, dar dreptatea are o exemplaritate demnă, atunci când îndreaptă strâmbătatea!

e bine sa refuzi castigul facil in favoarea principiilor

Albul ne apără. Pentru că e mai sensibil la murdărire și ne obligă să ne spălăm mai des…

albul ne apara daca nu-l murdarim

Oamenii sunt cei care construiesc clădiri. Oamenii sunt cei care construiesc caractere.

oamenii construiesc cladiri si caractere

Iubiți Frați și Surori,

Dragi Bucureșteni!

Suntem la finalul Marșului Tăcerii – și, în numele Organizatorilor, am hotărât să apelăm totuși la … cuvinte, în primul rând pentru a transmite mulțumiri tuturor celor prezenți: atât laicatului catolic al Bucureștilor, cât mai ales Păstorilor noștri, care au fost astăzi în mijlocul nostru.

Tăcerea are multe semnificații!

În funcție de cel care o ascultă, tăcerea se poate transforma în aprobare complice sau poate deveni o expresie a nepăsării, a neimplicării în subiectul care se discută în imediata apropiere.

Tăcerea unui popor în fața abuzurilor conducătorilor săi poate fi generată de frică – așa cum ne aducem aminte că era în vremea dictaturii comuniste, dar poate avea ca resort egoismul propriu naturii umane, atunci când ne amăgim că răul nedrept abătut asupra vecinului nostru nu ne privește și pe noi.

Astăzi am căutat să aflăm dacă mai există și un alt sens al tăcerii, acela al însoțirii tăcerilor noastre într-un cor în mișcare, într-un marș de câțiva kilometri, care a unit două puncte pe harta Bucureștiului: inima catolicismului din România – Catedrala noastră Sfântul Iosif – cu acest petec de pământ sfințit de jertfa curajoasă a unor tineri care în 1989 ne-au recuperat demnitatea de cetățeni: cu Piața Universității (sau Piața 21 Decembrie 1989).

Am învățat astăzi că a fi tăcut … nu înseamnă a fi singur! A fi tăcut nu înseamnă a fi lipsit de gânduri sau preocupări pentru Cetate, a fi tăcut nu înseamnă a fi lipsit de puterea pe care ne-o dau credința, speranța și iubirea, nu înseamnă că am abandonat lucrul sau lupta … a fi tăcut nu înseamnă că acceptăm automat să devenim complici ai răului!

Astăzi am dorit să arătăm că tăcerea – atunci când renunță la individualitate în favoarea unui parcurs comun, în favoarea unui bine al tuturor,  poate deveni o armă civică. Din tăcerile noastre personale, am făcut astăzi un buchet alb pe care-l oferim concitadinilor noștri. Ceea ce ne privește pe toți, nu putem repara decât împreună! Pentru că este nevoie astăzi de albul curățeniei, de gesturi curajoase, care să respecte adevărul legii – este nevoie să demolăm nedreptatea, acolo unde o întâlnim, acolo unde ne doare și unde ne deranjează. Trebuie să devenim mai sensibili față de murdărie – și de aceea am ales albul, pentru că are gingășia de a se murdări mai ușor …

Am căutat să arătăm acelora care astăzi conduc sau mâine vor conduce destinele acestui frumos oraș, că libertatea trebuie să fie dreaptă: egalitatea în fața legii nu este opțională, privilegiile nu-și pot face de cap și nu ne pot râde în nas!

Tăcerea noastră de astăzi a fost cu bună știință și cu bună credință, și-i va însoți pe cei aleși să pună în aplicare hotărârile judecătorești, atunci când acestea sunt definitive și irevocabile: acest respect îl datorăm democrației, care nu este cea mai simplă formă de guvernământ din câte există. Dar deocamdată, e singura care permite funcționarea liberului arbitru, cel care ne ajută să distingem noi înșine între Bine și Rău. Pentru că Cel care ne iubește, ne-a înscris Adevărul Său în inimi!

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu, iubiți Frați și Surori, ca Legea să fie respectată – pentru că știm de unde vin Dreptatea și Adevărul și știm că dincolo de timpul vremelnic există Veșnicia!

Alături de Asociația Familiilor Catolice ”Vladimir Ghika”, AGRU București invită pe toți membrii săi din București la această importantă acțiune civică. Va fi un semnal pentru cei ce conduc sau urmează să conducă orașul nostru.

Atunci când regulile de funcționare ale vieții noastre sociale sunt aproximative, atunci când balanța unor  interpretări funcționează în favoarea celui mai abil, mai șmecher, mai priceput în a îmbrăca adevărul cu poleială mincinoasă … viața noastră privată își pierde din decență și naturalețe.

Ne dorim o normalitate în care Binele să aibe partea sa de Dreptate.

Respectarea Legii e o condiție a democrației, moralitatea este mult mai importantă în societățile libere, decât în dictaturi.

Schimbarea mentalității unei Cetăți nu se poate realiza peste noapte, dar bucureștenii au început să înțeleagă – prin nenorocirile care s-au abătut asupra familiilor îndoliate la ”Colectiv” – că mecanismele corupției în construcții sunt o țesătură fină, în folosul oamenilor de afaceri, a politicienilor aflați pe state de plată secundare și a unei mass-media create parcă pentru a înăbuși adevărul în senzațional.

Va fi, sperăm – un parcurs în care vom medita în tăcere (fără a pune în pericol fluxul unui trafic oricum mai lejer sâmbăta!), asupra nevoii de ECHITATE în România: JUSTIȚIA trebuie să aibe TĂRIA de a pune în aplicare un DREPT CÂȘTIGAT.

Va fi vorba despre un răspuns formulat prin manifestarea tăcerii. Pentru ca tăcerea autorităților bucureștene puse să aplice legea să nu devină complicitară.

Vom ieși în stradă pentru a semnala – fără glas, tăcerea care se țese astăzi în jurul unei sentințe definitive și irevocabile, de înlăturare a unei ilegalități din Centrul Bucureștilor. Pentru unii, poate fi un banal exemplu din prea multele generate de mecanismele pe care corupția le-a dezvoltat în ultimii 26 de ani.  Dar nouă, catolicilor din București, acest exemplu credem că ne este dat spre reflecție și înțelepțire.

Vă așteptăm Sâmbătă, 28 Mai – orele 11, la Catedrala Sf Iosif!

 

afis-mars-A3

Afis Ecouri Sinodale (1)

Pagina următoare »