Sarbatori ale Bisericii


În 2016, diferența dintre sărbătorirea romano-catolică și cea greco-catolică/ortodoxă a Sfintelor Paște a fost una suficient de mare pentru a ne pune întrebări legate de socoteala timpului dar și pentru a ne exprima dorința ca Marea Sărbătoare a creștinătății să fie cântată pe-o singură voce …

Ceea ce va fi posibil în 2017 (pe 16 aprilie).

Fie ca bucuria acestor zile să ne întărească puterea speranței, că într-o bună zi – Biserica lui Hristos va fi iarăși, una. Dacă păstrăm Binele în suflet, dacă ne rugăm cu tărie, și dacă ascultăm de porunca Noului Testament, scăpând de frica inutilă a pierderii identității – Dumnezeu va permite acestui gând să se înfăptuiască!

Hristos a-nviat!

felicitare paste

Publicitate
Capela Sfanta Ana din Cimitirul Bellu Catolic

Capela Sfanta Ana din Cimitirul Bellu Catolic

Deşi ziua de 21 mai, zi în care Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică sărbătoreşte, alături de celelalte biserici catolice de rit oriental, pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a căzut în cursul săptămânii, cocheta capelă „Sf.Ana”, construită  in stil gotic, a fost aproape plină şi prăznuirea sfinţilor zilei s-a făcut printr-o Sfântă Liturghie solemnă, oficiată de părintele protopop de Bucureşti, pr. Liviu Alexiu Oţoiu.

Solemnitatea sărbătorii s-a simţit şi în cuvântul de învăţătură rostit cu această ocazie de Sfinţia Sa pr. Liviu, cuvânt care a impresionat prin bogăţia de date şi concizia expunerii principalelor momente din viaţa celor prăznuiţi în această zi şi meritele lor slujba Bisericii întemeiate de Isus Christos. Iată mai jos conţinutul acestui frumos şi bogat cuvânt de învăţătură:

„ Prăznuim astăzi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, cei întocmai cu Apostolii. În cântările închinate Sfinţilor Constantin şi Elena, un scriitor bisericesc a scris în cuvinte inspirate privind opera acestora: „Luminat fiind cu razele Spiritului Sfânt, toată Biserica a luminat, sobor a adunat, întărirea ereticilor a stins, iar cununa creş-tinilor neveştejită s-a arătat”. „Luminat de Spiritul Sfânt”. Aşa îl cinsteşte Biserica pe primul împărat creştin. El a fost ales de Providenţa divină să fie un mare ctitor şi eliberator al noului Israel, al Bisericii creştine. Biserica primelor veacuri ale creşti-nismului a avut parte de crâncene persecuţii, dar a triumfat pentru că întemeietorul ei este Fiul lui Dumnezeu, care a spus lui Petru: „18Şi eu îţi zic, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui”[Mt.16, 18]. A biruit Biserica în timpul lui Constantin cel Mare. După moartea tatălui său Constanţiu Clorus, Constantin, care domnea peste partea apuseană a Imperiului Roman, a învins aproape de Roma, cu o armată inferioară numeric,  pe rivalul său la tronul imperial, Maxenţiu; era în anul 312. Rămânând singurul împărat dă, în anul următor 313, edic-tul de la Milano, prin care Biserica creştină primeşte libertate. Prin acest edict se re-trocedează bunurile confiscate creştinilor, se admite libera manifestare publică a reli-giei creştine, Biserica este considerată instituţie oficială, independentă de imperiu, cu dreptul de a deţine averi, dumineca este declarată zi de sărbătoare, în care târgurile şi activităţile lucrative sunt oprite, ceremoniile sângeroase sunt  interzise, creştinii pot ocupa funcţii publice, ucidere prin răstignire se opreşte. Iată de ce Constantin împă-ratul este numit „cel Mare”şi „întocmai ca Apostolii”, fiindcă datorită lui creştinii persecutaţi până atunci pentru credinţă, puteau din anul 313 să creadă liber, să se boteze, să aibă lăcaşuri de cult şi să-L preamărească pe Dumnezeu în spirit şi adevăr.

Dar împăratul Constantin cel Mare are meritul de a permite desfăşurarea primului sinod sau conciliu al Bisericii în anul 325 la Niceea, conciliu care a combătut erezia ariană, care susţinea că Isus Christos nu a fost Dumnezeu adevărat, de o fiinţă cu Tatăl, ci doar o creatură superioară, un fel de supra-om în care s-a sălăşluit Dumnezeirea. Datorită acestei erezii erau mari dezbinări între credincioşi, erau certuri, aşa încât pacea în imperiu era mereu tulburată. Împăratul a hotărât să pună capăt acelei dezbinări primejdioase şi în acest scop a convocat la un conciliu pe majoritatea Episcopilor, împreună cu renumiţi teologi, ca să se precizeze adevărul despre persoana Mântuitorului Isus Christos. După o reuniune la care au participat 318 Sfinţi Părinţi şi care a durat aproape întregul an 325, învăţătura lui Arie a fost respinsă ca falsă, iar ereticul pus sub bles-tem. Tot atunci sub influenţa Spiritului Sfânt au fost alcătuite şi redactate primele 7 ar-ticole din Simbolul Credinţei.

Alături de fiu, împăratul Constantin, este pomenită şi mama sa Elena, care a fost şi ea un fel de „Apostol”, având merite deosebite în întărirea şi răspândirea credinţei creştine. Sfânta Elena a fost făclia de lumină care a călăuzit paşii spre Dumnezeu a augustului ei copil. Inspirată de harul lui Dumnezeu, arzând de focul unei dorinţe sfinte, s-a străduit să afle crucea pe care s-a jertfit Mântuitorul. A mers în Palestina unde a iniţiat cercetări arheologice pentru descoperirea Sfintei Cruci şi a Sfântului Mormânt, iar la Betleem este identificat locul unde s-a născut Isus Christos. Constantin şi Elena au îndeplinit o misiune divină în folosul Bisericii lui Isus Christos şi a lumii întregi şi chiar dacă în viaţă au avut şi greşeli, aşa cum are fiecare om, li se cuvine recunoştinţă şi cinstire. Creştinismul a triumfat „4Căci tot cel născut din Dumnezeu biruie lumea şi aceasta este biruinţa care a biruit lumea, credinţa noastră. 5Cine este cel ce biruieşte lumea, dacă nu cel ce crede  că Isus este Fiul lui Dumnezeu”[I Ioan,5, 4-5 ].

Religia creştină ar fi putut să dispară de atâtea ori, dar Biserica adevărată este întemeiată pe stânca lui Petru şi porţile iadului nu o vor birui, pentru că are asistenţa puternică a Spiritului Sfânt.

Lupta creştinismului în lume este lupta virtuţilor şi moravurilor curate, lupta binelui împotriva răului şi întunericului. Creştinismul a inspirat cultura şi civilizaţia lumii. În faţa celor care vor să distrugă credinţa prin diferite mijloace, a celor care luptă împotriva lui Dumnezeu, şi noi trebuie să urmăm pilda Sfinţilor Constantin şi Elena, să fim mărturisitori autentici ai lui Isus Christos.

Să ne mărturisim credinţa prin trăirea noastră de zi cu zi, mai ales împlinind porunca iubirii de Dumnezeu şi din iubire de Dumnezeu, să iubim pe aproapele nostru, să facem fapte bune, acte de caritate pe măsura modestelor noastre posibilităţi.

Să rugăm pe Sfinţii Constantin şi Elena să ne ajute să trăim ca adevăraţi creştini, să avem o viaţă bogată în virtuţi şi fapte bune, o viaţă de lumină cum spune Isus: „14Voi sunteţi lumina lumii.  . . 16Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă faptele voastre cele bune şi să preamărească pe Tatăl vostru cel din ceruri”[Matei 5,14,16 ]. Amin.”

A consemnat:

Valer Ardelean

Notă: Citatele biblice sunt din  „Noul Testament” tradus de Dr. Ioan Bălan,                                                                                                                                                                                                                                         Episcopul Lugojului, Ediţia II-a, Lugoj, 1938.

De Paşti avanpremieră la biserica vicarială din Bucureşti.

Timpul pe care credinciosii il dedica Bisericii este bine fixat in calendare: in Sfanta zi de Duminica, ziua in care ne intalnim cu Dumnezeu cat si de Sfintele Sarbatori (cele mai importante, declarate „zile libere”/”nelucratoare” de catre autoritatile statului).

Timpul libertatii noastre suntem deci invitati sa il dedicam ingrijirii sufletului, traind cu emotie clipele unirii noastre cu si in Christos.

Invitatia Bisericii – pe care putem sa o deducem din sfaturile pe care le primim din partea Pastorilor nostri – este de a inmulti timpul petrecut in spirit dar si in comunitatea crestina. Timpul petrecut impreuna cu Biserica este un timp castigat pentru suflet, o alternativa  in fata altor activitati pe care suntem tentati a le face in timpul nostru „liber”.

Invitatia de a petrece „putin mai mult” timp liber impreuna, a fost insotita in Vicariatul greco-catolic de Bucuresti si de crearea, in acest scop, a unui spatiu de intalnire a credinciosilor din diferitele Parohii cuprinse pe teritoriul Vechiului Regat.

Mai jos, amintiri in imagini ale zilei de 15 August 2011, Ziua Sfintei Sarbatori a Adormirii Maicii Domnului, hram al Bisericii noastre din Strada Sirenelor/Acvila, ridicata in anii 1934/1935 – zi aleasa pentru sfintirea acestui asezamant care ne asteapta cu bratele deschise, zi marcata de bucuria revederii cu Pastorul Bisericii noastre, Prea Fericitul Lucian si cu Monseniorul Cornel Damian, un prieten apropiat al greco-catolicilor din Bucuresti si intreaga noastra tara.

Multumirile si recunostinta noastra PS Mihai, pentru curajul de a incepe un proiect atat de necesar aducerii noastre impreuna – iata: provocarea ne-a fost lansata, urmeaza  ca la randul nostru, AGRU Bucuresti – sa dam masura capacitatii organizatorice, inventand proiecte si motive pentru viitoare intalniri :-)!

Această prezentare necesită JavaScript.

Mira televiziunii italiene RAI – tine pana la minutul 4,30!

Pagina următoare »