Dragi colegi,

fara a avea pretentia de a fi epuizat toate aspectele temei enuntate –
ne bucuram ca am gasit timpul pentru unele clarificari utile acestui
inceput de drum.

Consemnam urmatoarele idei:

1. Comunicarea in Biserica este deosebita. Neavand voie sa vorbim in
Biserica si fiind sub presiunea reintoarcerii spre casa dupa Sfanta
Liturghie, timpul necesar unei comunicari intre credinciosi este redus
la minimum. Cum se poate extinde acest timp? Poate fi internetul o
solutie? Cu ce risc si in ce limite?

2. Ca orice exagerare, nici cu internetul nu trebuie … exagerat! Nu
putem gandi ca vom ajunge in stare de dependenta, sa incepem si sa
sfarsim ziua in fata calculatorului, nu vrem si nu ne propunem sa
indepartam dintre obiceiurile noastre pe acela al lecturii de carte
tiparita, al discutiilor purtate in timp real! Insa trebuie sa
recunoastem ca internetul ne ofera cateva avantaje, cum ar fi:
– formularea gandurilor in forma scris (ceea ce le confera, pe langa
claritate, si avantajul ca raman si ca pot fi evaluate in timp);
– crearea in timp a unei arhive usor accesibile, dotata cu motor de
cautare

3. Comunicarea nu poate inlocui fapta cea buna – si nici nu isi
propune aceasta! Insa comunicarea poate inlesni fapta buna, in sensul
ca tot mai multi sa aibe stiinta de cele bune pe care le pot face. In
felul acesta, nu vor putea spune: „A, da? As fi ajutat … dar nu am
stiut!” Fapte bune pe care le vom include in programul AGRU Bucuresti:
strangerea de fonduri pentru reparatiile necesare functionarii
lacasurilor de cult; program de vizite la cei singuri, batrani si
bolnavi; program pentru generatia de maine.

Pentru aceia dintre Dumneavoastra care doresc sa primeasca prezentarea
– solicitati la adresa agrub.calin.diaconu@gmail.com

Publicitate

… de cand Biserica noastra s-a intarit in Capitala cu un vrednic Pastor – Prea Sfintitul Episcop Mihai Fratila.

Adresam astazi – cu regretabila intarziere – multumirile noastre celor care au implinit ceremonialul Instalarii in acea frumoasa zi de 4 mai 2008, cand pana si norii au cedat rugaciunilor si au hotarat ca e cazul sa se alature bucuriei generale!

La ceas de sarbatoare aniversara, va propunem un parcurs nostalgic: Prea Sfintia Sa Mihai e al nostru dintotdeauna, nu-i asa?

Această prezentare necesită JavaScript.

Pentru început, vă invit să facem împreună un exercițiu de imaginație, legat de Casa Părintească.

Mai întâi, să ne-o reprezentăm pe aceasta în ruină, ocupată de alți proprietari sau chiar demolată, rasă de pe fața pământului… Sentimentul care ne încearcă este în funcție de sensibilitatea fiecăruia dintre noi: putem simți regretul (că o parte din viața noastră nu mai are reprezentare), vinovăția (că nu ne-am îngrijit mai mult de un bun lăsat nouă moștenire) sau după caz, chiar revolta (că în lume încă mai există nedreptăți)…

Credeți că pot exista și lucruri mai triste decât cele imaginate anterior? Dacă nu, atunci vă invit să reflectăm asupra acelor Case Părintești primitoare, calde, deschise permanent copiilor, dar nevizitate de aceștia, uitate sau mai grav, renegate, refuzate!

Cam așa se prezintă lucrurile și în cazul Bisericii, Casă a lui Dumnezeu deschisă odihnei și zidirii sufletești. Ar fi grav dacă nu ne-am pune mai întâi problema de conștiință: cum am contribuit fiecare din noi pentru a întări prezența la Sfintele Liturghii? Iar imediat apoi, cum am contribuit la lucrările care au loc pentru noi: câte solicitări am trimis pentru obținerea de fonduri, cât am ajutat cu supravegherea lucrărilor, cum ne-am implicat fiecare în activitățile organizate de Vicariat sau Parohii?

De ce ne întrebăm acestea? Pentru că Biserica ne spune astăzi că are nevoie de ajutorul credincioșilor. Iar credincioșii nu pot ajuta onest Biserica, dacă nu se cunosc mai înainte între ei.

Cunoașterea cere timp petrecut împreună și exprimare a gândurilor pentru a fi ascultate de celălalt. Nu mă refer atâta la problemele personale (deși nu le exclud în totalitate – există uneori un dialog al surzilor!), cât mai ales la problemele identității de grup: care este interesul nostru comun, în calitatea noastră de credincioși greco-catolici? Mai binele Bisericii noastre.

De aici întrebarea al cărei răspuns este sintetizat în titlul intervenției de azi: CUM PUTEM ORGANIZA MAI EFICIENT AGRU? Sau, altfel spus: care trebuie să fie balansul corect între voluntariat și reprezentativitate?

Dacă înțelegem rostul rugăciunii altruiste, al rugăciunilor dedicate binelui celuilalt – și trebuie să recunoaștem că singurul bine cu adevărat dezinteresat este cel dorit din suflet pentru fratele care îți este alături ! –, atunci vom accepta ca pe un lucru firesc OBLIGATIVITATEA VOLUNTARIATULUI. Iar dacă acest lucru este acceptat ca principiu de funcționare, atunci CONDIȚIA REPREZENTATIVITĂȚII va fi de la sine înțeleasă și inclusă în noul statut al Asociației.

Propun ca fiecare Parohie să-și aleagă cel puțin 2 (doi) reprezentanți pe care să-i trimită, cu schimbul la întâlnirile lunare ale noului Consiliu Director. Astfel, credincioșii din cadrul parohiilor vor primi informări asupra preocupărilor și proiectelor aflate pe agenda Asociației iar AGRU va afla în timp real întâmplările care au loc în viața parohiilor.

Alături de Obiective și Calendarul de activități al Asociației, modul în care aceasta își va organiza comunicarea este cel de-al treilea punct prin care vom putea măsura rezultatele obținute.

(București, 19 Martie 2011)