Citim in vechiul Statut al AGRU, acela „aprobat in 24 Noiembrie 1929 in cadrul Conferintei Episcopatului roman greco-catolic al provinciei mitropolitane de Alba-Iulia si Fagaras” – cum, in articolul 6, membrii sunt subimpartiti dupa efortul contributiei lor, astfel:
a. fondatori, cari platesc odata si pentru totdeauna suma de 5.000 Lei;
b. pe viata, cari platesc odata pentru totdeauna suma de 2.000 Lei;
c. activi, cari platesc anual cotizatia de 100 Lei;
d. ajutatori, cari platesc anual cotizatia de 10 Lei.
Cum sa deslusim noi, cei de azi acest mesaj al stramosilor? Dupa ce ani de zile am fost educati ca puterea ar fi ” a intregului popor”, ca am fi o „democratie originala”, etc.
Cheia poate fi a implicarii personale pentru o cauza comuna: toti sunt invitati sa participe, de la mic la mare. Insa nu toti detin aceleasi mijloace… limba romana permite totusi, cu putina imaginatie atat diferentierea nuantelor cat si acordarea de satisfactie pentru fiecare contribuitor!
Pe de alta parte, am putea spune ca mitul „poporului unic muncitor” era inca departe in 1929, iar meritocratia isi cerea pe drept cuvant, recunoasterea.