Referendumul din 6-7 octombrie este un eveniment important  și trebuie să ne exprimăm cu fermitate opțiunea pentru ceea ce este firesc și ceea ce au păstrat și sfințit ca firesc părinții care ne-au adus pe lume.

Legătura sfântă dintre un bărbat și o femeie, care întemeiază o familie prin Taina Căsătoriei, aduce societății întregi o slujire neprețuită: aceea de a da naștere și a educa viitoarele generații.

Este drept așadar ca societatea să dea acestei legături o recunoaștere și o ocrotire specială prin instituția căsătoriei definite astfel. Nu este nimic nedrept în a afirma că alte tipuri de legături, care nu împlinesc această slujire, nu au de ce să pretindă aceeași recunoaștere din partea societății.

Legile și moravurile Civilizației noastre sunt fundamentate de 3000 de ani pe Cele Zece Porunci date de Dumnezeu lui Moise, și pe legile firii, înscrise de același Dumnezeu în făptura pe care a creat-o.

Încercarea de a substitui acest fundament moral și natural pe care este construită societatea cu construcții ideologice de moment, ce neagă realitatea biologică evidentă, este rea atât la nivel spiritual, cât și lumesc – constituind un experiment iresponsabil, care pune în pericol copiii și viitorul acestei societăți.

Dimpotrivă, mai ales în timpurile noastre, căsătoria și familia au nevoie de și mai multă prețuire, ocrotire și stabilitate, tocmai pentru slujirea de neînlocuit pe care o aduc societății.

Așadar, dincolo de acest eveniment singular, din 6-7 octombrie, trebuie ca în fiecare zi, fiecare creștin, acolo unde l-a pus Dumnezeu, să spună DA virtuților curăției, castității, iar soții să-și reînnoiască legământul fidelității și dragostei conjugale, amintindu-și că ceea ce Dumnezeu a unit, omului nu îi este îngăduit să despartă, căsătoria a fost instituită pentru a fi deschisă vieții și este ocrotită pentru că numai în ea se plămădește, cu dragoste și jertfă, viitorul Bisericii și al țării.

Să înțelegem că mărturia pe care suntem datori să o dăm prin votul de la referendum nu înseamnă nicidecum că astfel sprijinim o anume formațiune politică,  sau anumiți politicieni. Sprijinim principii și instituții care sunt la temelia societății.

Să nu uităm că, pentru noi creștinii, toate poruncile lui Dumnezeu sunt obligatorii, că trebuie să refuzăm păcatul sub orice formă. Nu să alegem între diferite păcate – între închinarea la idoli ideologici, distrugerea familiei și păcatul corupției. Să înțelegem că toate aceste păcate, pe lângă răul sufletesc pe care îl pricinuiesc, vulnerabilizează societatea și țara noastră.

Să înțelegem că la 6-7 octombrie nu avem de ales între Creștinism și Civilizația Occidentală. Această Civilizație este, la bază, indisolubil legată de Creștinism. Ideologia anti-creștină, care a ajuns astăzi să conteste până și legile firii, nu reprezintă această Civilizație, ci însăși subminarea ei. Oricât ar fi de zgomotoasă, această ideologie este trecătoare, ca toate celelalte atacuri împotriva Creștinismului cunoscute până acum din istorie.

Indiferent de interesele imediate pe care diferite forțe le leagă de acest referendum, votul nostru poate să contribuie, pe termen mai lung, la reîntoarcerea Europei către valorile creștine.

Așadar, să nu ne tulburăm, să nu ne lăsăm învrăjbiți și să nu ne sustragem îndatoririlor noastre de creștini și de cetățeni.

Prin cinste şi corectitudine, să slujim deci binelui comun, cu dragoste, înțelepciune și curaj, dând mărturie pentru Adevăr, atât în viața noastră privată, cât și în spațiul public.

Pentru Comitetul Director al AGRU Bucuresti,

Tudor Dunca

Presedinte AGRU Bucuresti

Reclame

In urma cu doar cateva zile, in data de 3 aprilie 2014, mi s-a facut onoarea de a fi invitat de catre Asociatia Familiilor Catolice “Vladimir Ghika” la o intrunire internationala a FAFCE (Fédération des Associations Familiales Catholiques sau Federaţia Asociaţiilor Familiale Catolice din Europa).  Intalnirea a cuprins o “Masa Rotunda” de dezbateri si prezentari pe diferite teme privind politicile familiale, eveniment desfasurat in Parlamentul Romaniei (Camera Deputatilor), iar apoi o intrunire de lucru a Comitetului Director al FAFCE, ce a fost gazduita de Palatul Episcopal de pe langa Arhidieceza romano-catolica a Bucurestilor.

Ambele momente au fost extrem de educative, si ma bucur sa impart cu voi cateva din gandurile care s-au clarificat in urma acestei participari. Ganduri despre Familia crestina catolica, in primul rand – dar si ganduri despre voia sau nevoia crestinului de a face sau nu politica in ziua de azi.

Ati auzit cu siguranta expresia “Familia este celula de baza a societatii” – eu unul, o cunosc din regimul comunist si pot spune ca in sine, formula (spre deosebire de sistemul care s-a vrut mai socialist decat prevede legea bunului simt) isi pastreaza actualitatea. Dar ce e dincolo de aceasta formula? De ce este ea adevarata? Ce decurge din ea? De ce ar trebui ca statul sa o apere in mod real, identificand politici defensive (de aparare a valorilor traditionale ale familiei) si in acelasi timp constructive (de promovare si incurajare a unor tendinte care nu se pot realiza in afara familiei).

Daca punem in mijlocul vietii noastre politice ideea de familie crestina, care ar fi planetele principale din sistemul astfel creat? Iata-le, pe scurt, asa cum le-am notat in timpul “mesei rotunde”:

1. Familia ca leagan al vietii. Viata poate lua nastere in mod iresponsabil, dar nu e oare mai bine pentru pruncul care vine pe lume, ca el sa aibe parte de o Familie in care sa se poata dezvolta firesc, sa aibe alaturi inca din leagan o Mama si un Tata? Familia e un drept al pruncului, si trebuie sa ne intrebam serios asupra tendintelor de a dezvolta industria fertilizarii embrionilor in vitro – cine are de castigat financiar, cine are de pierdut moral prin nepasare si neimplicare: daca embrionii fertilizati cu zecile de mii, sunt inghetati iar apoi, dupa trei ani sunt pur si simplu aruncati (inlocuiti) … in ce lume am ajuns? Care e resposabilitatea ce revine omului de stiinta si care e responsabilitatea omului politic, sa impiedice aceste crime impotriva umanitatii? In acelasi timp, dreptul la viata de familie este negat atator copii care nu sunt adoptati si cresc in orfelinate …

2. Familia ca loc al educatiei si autoeducatiei pe termen lung. Numai in familie invatam sa fim, pe rand: copii, tineri, adulti si varstnici. Invatam sa interactionam cu diferitele varste mentionate mai devrem, din perspective unice: despre bunici invatam de doua ori – prima data cand suntem nepoti, a doua oara daca avem sansa sa tinem nepotii pe genunchi … Procesul de invatare despre noi insine nu se opreste la “cei sapte ani de acasa”, ci ne insoteste in toate momentele importante: botez, casatorie, ingropare.

 

3. Familia ca extensie a scolii. Valorile familiei trebuie sa ajunga in scoala, iar scoala trebuie sa colaboreze cu familia pentru educarea tineretului. De prea multe ori se da vina pe celalalt, se asteapta de la celalalt sa faca tot: parinti nepasatori la ceea ce se intampla in scoli, sau scoala care nu-si asuma realitatile aflate dincolo de gardul propriu. De ce e important ca un profesor-diriginte sa cunoasca realitatile familiale ale fiecarui copil pe care il are in grija? De ce sunt importante sedintele cu parintii si orele de consultatie oferite de profesori? Ce putem afla si ce putem schimba in bine, intr-o perioada a formarii caracterelor?

4. Familia si sanatatea. Multe afectiuni se trateaza la domiciliul pacientului, dar multe afectiuni – in special cele mintale, cele care tin de consumul de droguri, nu se pot trata altundeva decat in familie, cu sprijinul familiilor. Ni s-a intamplat de multe ori sa consideram familia locul in care ne “reincarcam bateriile”. Familia are un rol terapeutic.

5. Familia si munca neplatita. Se munceste mult intr-o casa, dar din pacate nu avem legi care sa recunoasca aceasta munca. Si spun “din pacate” pentru ca probabil numai prin lege ne vom putea educa sa repectam ceea ce primim astazi in dar nepretuit din partea mamelor si sotiilor noastre: activitatea casnica e o munca – gatit, spalat, calcat sau curatenie … le stim pretui cu un “multumesc”, macar? Dar grija fata de copii, dar grija fata de batrani sau de persoanele cu dizabilitati?

6. Familia si Biserica. In cadrul familiei, se prelungeste altarul bisericii – aici invatam drumul spre Biserica, intelegem valorile ei, punem bazele libertatii noastre responsabile, care ne ajuta sa distingem intre Bine si Rau. Aici invatam ca Dumnezeu poate fi purtat in suflet, luat cu tine acasa si exprimat prin gesturile de iubire fata de aproapele. Mergem cu familiile noastre in Biserica, dar ducem inapoi acasa spre a le practica, valorile pe care le invatam in Biserica crestina: credinta, speranta, iubirea, dreptatea, libertatea, pacea si sfintenia.

 

Cel de-al doilea moment de care pomeneam mai sus, s-a referit la o discutie extrem de interesanta despre dreptul si/sau obligatia crestinului practicant de a duce spre politic valorile sale. Ca o valoare sa ramana pura, ea nu trebuie “tarata” in zona murdariilor si intereselor politice. Idealismul si pragmatismul nu fac casa buna impreuna. Politica se face pentru putere, iar puterea se exercita, se manifesta fara compromis si de multe ori impotriva intereselor electoratului. Intrebarea-cheie care se cere raspunsa este: cum sa faci din programul familiei crestine un program politic? Cine sa reprezinte acest program? Deocamdata, FAFCE ofera o schita de program politic, sub forma de manifest, tuturor acelor politicieni care vor sa promoveze in mod responsabil idealurile Bisericii in Europa.

Intre timp, semnalam ca oferta alegatorilor romani cuprinde deja politicieni – independenti (cum este cazul lui Peter Costea), care isi propune sa lupte pentru apararea si promovarea unor valori crestine in Parlamentul European. Cum e si normal in contextul descris mai sus, ii sustinem deopotriva – desi nu vom putea vota cu amandoi. Ar fi insa frumos sa fie cat mai multi, si in mod pragmatic, ar trebui sa fie uniti – pentru ca doar asa se vor face auziti.

Ce spuneti, e timpul pentru … un partid al familiilor?! 🙂