În urmă cu câteva zile a avut loc Adunarea Generală AGRU Național, la Brasov.

Eparhiei de București îi revine onoarea de a prezida activitatea AGRU-lui pentru următorii trei ani, ce se anunță deosebit de încărcați pentru asocația noastră. În primul rând, pentru că suntem în așteptarea ridicării la cinstea altarelor a Episcopilor noștri martiri. În al doilea rând, pentru că avem șansa de a sărbători centenarul Unirii împreună cu toți frații noștri întru Cristos, în 2018 – cinstind așa cum se cuvine rostul și rolul jucat de înaintași în evenimentele ce au condus spre o Românie unită mai ales în puterea credinței.

Iată mai jos poza de grup pe care am făcut-o în Biserica ”Sf Petru” din Brasov și comunicatul Asociației noastre cu această ocazie.

DSC00663

Blaj, Cluj, Lugoj și București, în 5 Iunie 2016

COMUNICAT

al Consiliului Director al AGRU Național

          Prima întâlnire din acest an a membrilor Consiliului Director Național și a celor 6 Consilii Directoare Eparhiale, precum și a altor delegați AGRU, însoțiți de asistenții lor spirituali, a avut loc în cadrul lucrărilor Adunării Generale a asociației, care a fost găzduită de parohia „Sf. Petru” din Brașov (Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș).

Tema Adunării Generale, desfășurată în zilele de 3 și 4 iunie 2016, a fost Mila biruiește în fața judecății, având ca motto un citat din enciclica Dives în misericordia a Sfântului părinte Papa Ioan Paul al II-lea: Dimensiunea divină a răscumpărării nu se realizează numai în faptul de a face dreptate în privința păcatului, ci și în acela de a-i reda iubirii forța creatoare prin care omul are din nou acces la plinătatea de viață și de sfințenie ce vine de la Dumnezeu”. (Ioan Paul al II-lea, Dives in misericordia, V,7c)

Pe ordinea de zi s-au aflat teme precum:

  • alegerea structurii de conducere pentru perioada 2016-2019;
  • propunerea de consilieri pentru sectorul adulți din ACRO, avându-se în vedere că în perioada 4-6 noiembrie a.c. va avea loc Adunarea Generală a ACRO;
  • propunerea unor direcții de acțiune pentru următorii 3 ani (ex. susținerea legislației în favoarea familiei creștine, atenție mai mare acordată copiilor și tinerilor din Biserica Română Unită, pregătirea comemorării a 100 de ani de la Marea Unire).

Structura de conducere pentru următorii 3 ani, respectiv pentru perioada 2016-2019, este reprezentată de:

– președinte: Călin DIACONU;

– secretar: Cecilia FRĂȚILĂ;

– consilier: Alin TAT;

– responsabil comunicare: Raimondo RUPP, precum și de Vicepreședinți, membri ai Consiliului Director al AGRU Național, având în coordonare următoarele departamente:

  • Octavian BERȚA – Departamentul social și caritativ;
  • Ioan F. POP – Departamentul pentru învățământ și cultură;
  • Marius BOLDOR – Departamentul spiritual și ecumenic;
  • Iustin BURSAȘ – Departamentul juridic;
  • Marian BOIAN – Departamentul pentru copii și familie.

În urma alegerii Domnului Călin Diaconu în funcția de președinte al AGRU-lui Național, urmează ca AGRU București să-și aleagă un nou președinte, care va completa lista vicepreședinților la nivel național și căruia îi va reveni misiunea de a coordona departamentul pentru imagine și relații publice.

Secretarul Asociației va fi în continuare Cecilia FRĂȚILĂ, iar Trezorierul Asociației va fi în continuare Dna Oana CIOBANCAN. Asistentul Spiritual al AGRU Național va fi în continuare Pr. Vicar Angelo POP.

Pentru că până în data de 15 iunie a.c. trebuie definitivată lista consilierilor pentru adunarea generală a ACRO, fiecare structură eparhială va trimite propuneri pentru ocuparea celor 4 locuri ce revin AGRU-lui în cadrul ACRO.

De asemenea, în funcție de posibilitățile actuale ale Asociației AGRU – la nivel intern și internațional – s-a stabilit că reprezentarea va fi limitată la două organizații: ACRO și SIESC. Clarificarea privind continuarea apartenenței AGRU la celelalte asociații, respectiv: ELF, Pax Romana și FAFCE, este subiectul unei analize tehnico-economice care va fi prezentată la următoarea întâlnire.

S-a stabilit ca următoarea întâlnire a membrilor AGRU din Consiliul Director Național și din Consiliile Directoare Eparhiale să aibă loc în toamnă, în perioada 23-24 septembrie, la Satu Mare.

O scrisoare de informare împreună cu o solicitare de audiență pentru acordarea Binecuvântării pentru cele ce Asociația AGRU își propune în noul mandat, care a început în 4 Iunie 2016, va fi transmisă către PF Lucian Mureșan până la sfârșitul lunii Iunie 2016.

Pentru Consiliul Director AGRU Național, semnează prezentul Comunicat, următorii:

Președinte, Călin DIACONU

Secretar, Cecilia FRĂȚILĂ

Asistent Spiritual, Pr. Angelo POP

Consilier, Alin TAT

 

 

Publicitate

Afis Ecouri Sinodale (1)

Ne este greu să ne imaginăm cum a fost cu adevărat: în atmosfera de entuziasm general a începutului de an 1919, în timp ce lumea întreagă sărbătorea tăcerea armelor iar Românii chiar ceva în plus: îți aflaseră rostul împlinirii lor, unitatea în limbă, în jurul Carpaților – popor numeros și țară mare în această parte de lume …ei bine, în acest timp de sărbătoare, o linie de demarcație trasată de politicieni fără știința realităților locale, împarte Transilvania în două zone administrative … În acest context, au loc câteva crime și atrocități care nu aveau cum să nu fie puse în umbra marilor înfăptuiri, dar care stau la începutul construcției hotărâte a noului stat pe harta Europei de Est.

Un asemenea caz am comemorat și un asemenea Erou am cunoscut – am fi fost mai săraci fără acest lucru. Mulțumiri tuturor participanților și un cuvânt special pentru Doamna Marina Gherman, fără de care acest Eveniment nu ar fi fost posibil. Prezentăm mai jos cuvântul introductiv din partea AGRU București.

ANUL 1919 – Primii martiri ai noii Românii.

Am primit cu multă bucurie provocarea de a face o incursiune în istoria modernă, în legătură cu evenimente importante ale anului 1919 – despre care de regulă vorbim puțin sau chiar deloc, pentru că toată atenția ni se îndreaptă, cu recunoștință și mirare către cei prezenți la 1 Decembrie 1918 pe Câmpul lui Horea, la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia … În mod firesc, puterea centripetă a marilor evenimente creează un vid de interes pentru ceea ce s-ar numi ”ziua de după”: entuziasmul se poate transmite peste decenii și bucuria eliberatoare de atunci se poate transforma în admirația recunoscătoare de acum, dacă vrem cu adevărat să ne cunoaștem trecutul, să-l pătrundem cu interesul unui proprietar conștient de avutul său.

Am promis că îmi voi exprima o opinie generată de contextul anului 1919 – în care la Paris se negocia semnarea tratelor de pace între Puterile Centrale și cele ale Antantei; la București noul guvern al României Mari se lărgea cu miniștrii din provinciile ”noi”: Basarabia, Bucovina, Banat și Transilvania și începea astfel procesul de unificare a cu Țara-Mamă, prin preluarea treptată și însușirea graduală a problemelor care țineau de reprezentare externă, armată, căi ferate, poștă, telegraf, telefoane, circulația financiară, vămi, împrumuturi …

Dar restul rămânea în autoritatea factorilor locali – fiind subsumat denumirii generale de ”servicii publice”, adică: administrația locală, internele, învățamântul … și tot ceea ce ține de viața de zi cu zi, rămânea deocamdată sub autoritatea guvernelor provinciale, până la unificarea deplină – iar aceasta, bineînțeles că presupunea recunoașterea internațională.

În Transilvania, sarcina extrem de dificilă de a conduce cea mai mare provincie dintre cele care au decis, prin voință proprie în 1918, unirea cu România – au avut-o Marele Sfat Național și Consiliul Dirigent.

Se cuvine să-i amintim pe cei care au luat asupră-le această misiune: Președintele Marelui Sfat Național – Gh. Pop de Băsești alături de care erau trei Vicepreședinți: episcopii Iuliu Hossu și Miron Cristea și Președintele ”Astrei” Andrei Bârseanu.

Consiliul Dirigent avea în componență pe Iuliu Maniu (Președinte și Ministru de Interne); Vasile Lucaciu (fără portofoliu, cu misiuni în străinătate); Vasile Goldiș (culte și instrucțiune publică); Alexandru Vaida Voevod (externe și presă); Ștefan Cicio Pop (război și siguranță publică); Ioan Suciu (organizare și pregătirea Constituantei); Aurel Vlad (Finanțe); Octavian Goga (fără portofoliu); Aurel Lazăr (justiție); Emil Hațieganu (codificare) și alții.

Greutățile nu erau nici mici și nici puține, aprovizionarea cu alimente se făcea greu, rechizițiile de la țărani erau excluse după secătuirea provocată de îndelungatul război (știm că pentru transilvăneni, acesta a durat întreaga perioadă de patru ani). Armata română începe să înainteze prin Transilvania abia la zece zile de la proclamarea Unirii, cu grijă, și  ”cu sabia în teacă”, deoarece înțelepții conducători ai românilor nu au vrut să lase loc de interpretări – cum că Unirea s-ar fi făcut sub presiunea armelor … în același timp, armata germană a generalului Mackensen, aflată în retragere, nu s-a amestecat în evenimente. Fie din prudență, fie din oboseală, fie din dorința imperioasă de a reintra în normalitate – prin amuțirea glasului armelor.

Însă ceea ce trebuie să reținem este că ceva mai devreme, în data de 13 noiembrie 1918, la Belgrad – în cadrul armistițiului semnat de guvernul maghiar condus de contele Karolyi cu generalul francez Franchet D’Esperey se trasase o linie de  demarcație arbitrară între Transilvania și Ungaria – ceea ce lăsa sub autoritatea maghiară orașe ca Satu Mare, Oradea, Beiuș, Arad și provincii întregi – precum Crișana și Maramureșul. Chiar și Banatul era încredințat administrației sârbești.

Această zonă, intrată în cărțile de istorie cu numele ”dincolo de limita de demarcație”, a creat la începutul anului 1919, un soi de ”no-mans-land” dincolo de Mureș. Practic, nu se permitea armatei române să înainteze în teritoriile unite la 1 Decembrie cu România. De asemenea, administrația românească nu avea cum să se exercite în aceste teritorii … iar în circumstanțele postbelice, când spiritele erau încă foarte agitate – acest fapt a dus la incidente regretabile.

Despre un asemenea trist eveniment vom afla astăzi.

Un asasinat comis de autointitulatele ”gărzi secuiești” în părțile Beiușului, asupra fruntașilor români Avocat Dr. Ioan Ciordaș și Dr. Nicolae Bolcaș – în luna aprilie, chiar înainte de sosirea trupelor române, care aveau să reinstaleze ordinea în zonă …

De ce a fost nevoie ca noua construcție politică a ”României Mari”, să fie udată cu sânge de martir, încă de la început?  De ce au simțit acești oameni cultivați, unul doctor în drept a cărei nepoată avem onoarea de a o cunoaște personal, de ce au simțit că nu își pot abandona ”românii lor”, deși se pare că li se propusese să se retragă ”dincoace de linia de demarcație”? … Explicația nu poate fi altundeva decât în concordanța dintre fapte și vorbe, pe care oamenii politici ai Marii Uniri au simțit că trebuie să o practice – ca model și exemplu pentru ceilalți.

Conștiința ardelenilor ca fii ai Romei și misiunea lor de reprezentanți ai latinității la granița de est a Europei, a trecut de la faza de inițiere, pe care o putem numi ”conștiință etnică” (de apartenență la o comunitate – un popor vorbind aceeași limbă) la o fază superioară, căreia nu greșim dacă-i spunem ”conștiință națională” – ce presupune existența unor obiective comune, a unei viziuni numite România și care nu se poate realiza fără luptă programatică.

Un luptător pentru drepturile românilor nu avea cum să se retragă din fața pericolului. Pentru că drepturile naționale – libertatea și unitatea – nu se pot dobândi prin fugă, ci numai prin luptă!

Călin Diaconu, Președinte AGRU București

29 Martie 2015, București. Parohia Sf Vasile cel Mare –  Eveniment ”Dr. Ioan Ciordaș. Viața mea este a poporului meu”, organizat de Doamna Marina Gherman, nepoata Avocatului-Martir din Beiuș.

Această prezentare necesită JavaScript.

Nr. 456/13
Blaj, 16 mai 2013

Domniei Sale,
Domnului Vasile Blaga
Președintele Partidului Democrat Liberal

Stimate Domnule Președinte,

Biserica Greco-Catolică a aflat despre inițierea unui nou proiect legislativ (BP253/2013), anti greco-catolic, de către vicepreședintele PDL Ioan Oltean, care stârnește deosebită îngrijorare și neliniște în rândul comunității noastre.

Proiectul respectiv caută prin toate mijloacele să oprească retrocedarea proprietăților greco-catolice confiscate în 1948 și date de către comuniști Bisericii Ortodoxe, chiar și când acestea sunt câștigate în instanță definitiv și irevocabil. Acest proiect de lege consfințește epurarea culturală și religioasă a comunității greco-catolice din România începută de către comuniști.

Metoda propusă de vicepreședintele PDL Ioan Oltean de soluționare a “situației juridice” a proprietăților Bisericii Greco-Catolice confiscate de comuniști și date Bisericii Ortodoxe prin inițierea unei comisii mixte de dialog între cele două Biserici, dar care să țină “seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri”, este similară cu cea a FSN-ului din 1990.

Menționăm că un proiect similar, 368/2007, inițiat tot de reprezentanți ai PDL, între care actualul vicepreședinte Ioan Oltean, a prevăzut ca proprietățile greco-catolice confiscate de comuniști să nu mai fie retrocedate, pe motiv că greco-catolicii sunt mai puțini în România. Proiectul a fost respins recent de Camera Deputaților aproape în unanimitate, cu excepția unui vot pentru, dat de un deputat PDL.

Soluția practică propusă de Biserica Greco-Catolică pentru rezolvarea situației proprietăților greco-catolice aflate în posesia Bisericii Ortodoxe a fost folosirea alternativă a bisericilor greco-catolice de ortodocși și greco-catolici. Același lucru se practică și în Occident, unde Biserica Catolică pune la dispoziția Bisericii Ortodoxe sute de biserici catolice pentru ca ortodocșii români să aibă unde se ruga și nu e nici o problemă.

Din păcate, soluția practică propusă de Biserica Greco-Catolică a fost refuzată constant de Biserica Ortodoxă în cadrul acestor comisii de dialog, iar din 2004 Biserica Ortodoxă a sistat unilateral dialogul cu Biserica Greco-Catolică. Datorită faptului că greco-catolicii sunt opriți să se roage în propriile biserici, există comunități greco-catolice care și astăzi se roagă în condiții improprii, în case particulare ori săli de clasă, în școli.

Acest proiect de lege a fost inițiat fără consultarea cu reprezentanții Bisericii noastre iar modul cum a fost conceput încalcă libertatea religioasă și dreptul de proprietate, ceea ce este inacceptabil.

Mai mult, modul cum acest proiect a fost făcut cunoscut opiniei publice, spunându-se că “Biserica Ortodoxă să le restituie greco-catolicilor proprietățile” este o manipulare grosolană care dovedește reaua intenție a celor din spatele acestei acțiuni.

Ne adresăm Dumneavoastră direct, în calitatea pe care o aveți de președinte al Partidului Democrat Liberal, și implicit partidului pe care-l conduceți, ca acest proiect rușinos să fie retras deîndată. Domnul Deputat Ioan Oltean nu este un simplu membru sau parlamentar PDL, ci vicepreședintele acestui partid, ca atare acțiunile domniei sale se înțelege că au în spate susținerea partidului pe care-l reprezintă.

Biserica Greco-Catolică cere ca să-i fie respectate drepturile în conformitate cu prevederile Constituției. Și noi suntem români, am contribuit deplin la făurirea României moderne și dorim să lucrăm pentru binele țării noastre fără ca libertatea religioasă să ne fie îngrădită în vreun fel.

† Cardinal LUCIAN
  Arhiepiscop Major

† CLAUDIU
Episcop al Curiei Arhiepiscopiei Majore

Care este denumirea cea mai corecta pentru Biserica noastra: „Greco-catolici” sau „Romani Uniti”? …

In convingerile Monseniorului, termenul „romani uniti” reflecta mai bine fiinta Bisericii noastre, dupa cum „ortodocsi” este preferat lui „greco-oriental”.

Adevarat spirit ecumenic, Monseniorul Octavian Barlea a cautat cu pasiune termenul cel mai potrivit fiintarii religioase a poporului roman: veti afla despre „BISERICA ROMANEASCA”, ce cuprinde doua componente principale care se intrepatrund: Ritul oriental ortodox si Unirea cu Roma.

Apoi, sa nu uitam ca exista o mare deosebire de nuanta intre „uniti” si „uniati” … veti gasi explicatia cuvenita, tot in acest al patrulea episod al Conferintei sustinuta de Pr Ioan-Irineu Farcas la Bucuresti, la invitatia Asociatiei noastre (25. Februarie 2012).