M-am bucurat sa constat ca exista Organizatii Non Guvernamentale dispuse sa analizeze situatia retrocedarilor in Biserica noastra.

Multumim Ligii Pro Europa, in principal Doamnei Smaranda Enache – pentru modul cum au organizat Conferinta din 15 Iunie a.c.

In asteptarea Raportului de Evaluare din perspectiva Drepturilor Omului  a situatiei retrocedarilor catre Biserica Romana Unita cu Roma, Greco-Catolica, a bunurilor imobile confiscate abuziv de Statul Roman – iata mai jos cateva ganduri consemnate in timpul Conferintei.

  1. Prioritatilor zilei de azi, agendei de lucru prea incarcata a celor care suntem prinsi in vartejul vietii – se cuvine sa contrapunem principiile de viata, atemporale – singurele care ne ajuta sa distingem intre important si urgent.
  2. Nu trebuie sa ne propunem sa solicitam in vreun fel toleranta fratilor ortodocsi. De ce ar fi ei toleranti si cum ar trebui sa se manifeste toleranta lor? In schimb, trebuie sa ne propunem ca Statul sa asigure cadrul de manifestare a unui dialog firesc si fratesc.
  3. Mass-media, prezentand situatiile delicate care inca mai exista (vezi Biserica de la Ungheni) – nu face altceva decat sa inflameze spiritele, sa urmareasca un discurs senzational. Pe de alta parte, ce facem cu un subiect „sensibil” – sa-l punem sub pres si sa ne facem ca nu exista? Trebuie sa existe si o alta cale, a Justitiei, a Curtii Europene a Drepturilor Omului …
  4. In acelasi timp, trebuie sa ne asiguram ca teroarea si nedreptatea vor fi documentate suficient si credibil – astfel incat sa nu mai fie posibila revenirea unor manifestari extreme (fascism, comunism).
  5. In octombrie 1948, gestul tuturor Episcopilor Greco-Catolici a fost unul de refuz in a colabora cu autoritatile comuniste. A fost un test de credinta, in primul rand. Oare astazi ne confruntam cu un nou test – al rabdarii -, in recuperarea atat de lenta si dureroasa, partiala si nicidecum totala, a bunurilor materiale de care am fost lipsiti?
  6. Se vorbeste foarte diplomat despre „lipsa de inspiratie” a Statului Roman dupa 1990, cand acesta s-a ascuns de la raspundere in spatele Bisericii Ortodoxe Romane, lasand pe aceasta sa negocieze direct cu Biserica Greco-Catolica.
  7. S-a pomenit de un Apel al BOR – de prin anii 90 – transmis Judecatorilor spre a inceta judecarea cauzelor de retrocedare in privinta BRU … Ar fi de dorit sa avem o copie scrisa si marturii din acea perioada.
  8. Scorul proprietatilor solicitate vs. Retrocedate, la zi: 6.723 – 125!
  9. Sensul unei restituiri pleaca de la o dubla conditionalitate: in primul rand bunul respectiv sa existe, iar al doilea sa aibe cine sa-l ceara (si sa-l preia) …
  10.  Raportul Tismaneanu – este motiv de lauda? Nicidecum, cata vreme el nu are efecte concrete. Comunismul poate fi pus la zid in mod formal, dar daca Statul nu are puterea de a repara greselile trecutului…
  11.  Cand spunem „Statul este vinovat” nu trebuie sa uitam o clipa ca in spatele hartiilor semnate de Autoritatile Statului sunt oameni. Acesti oameni trebuie identificati, concret – si, daca e posibil trasi la raspundere pentru faptele lor.
  12. Greco-Catolicii nu sunt singurii din Romania care nu si-au primit inapoi bunurile confiscate. Totusi, prin numarul mare de cereri vs. numarul mic de rezolvari, ei se situeaza statistic, tot mai aproape de notiunea de „discriminati” (fata de numitorul comun al massei „nedreptatitilor”, din care bineinteles ca fac si ei parte).
  13.  Nu e usor sa iei decizia de a lupta impotruva Statului Roman – prin sesizari tot mai multe la CEDO. Pentru ca urmarea ar fi o Hotarare-Pilot impotriva Romaniei. Nu poti lupta cu inima impacata impotriva propriei tari. Exista insa o diferenta importanta, in inima fiecarui patriot – intre Statul Roman si Romania. Este important ca diferenta de nuanta sa nu se transforme in prapastie. 
Celor doritori - le putem transmite materialul prezentat de noi 
la aceasta Conferinta. Scrieti-ne in acest sens la adresa
agrub.calin.diaconu@gmail.com
Publicitate