Despre fertilizarea „in vitro”

Ce stim – sau mai bine spus, cate nu stim si nici nu banuim – despre RUAM (Reproducerea Umana Asistata Medical) … Pentru a ne familiariza cu tematica, va recomand lectura textului de mai jos – o Scrisoare a Miscarii” Buna Vestire” (pentru ocrotirea copiilor nenascuti), datata primavara acestui an. Multumim pentru contributie Dnei Doctor Maria Dunca Moisin

„Miscarea Bunavestire pentru ocrotirea copiilor nenascuti” nu este de acord cu o lege favorabila Reproducerii umane asistate medical (RUAM), metoda contrara moralei crestine si demnitatii omului inca de la conceperea sa.

Miscarea Bunavestire pentru ocrotirea copiilor nenascuti , infiintata la 25 martie 1992 si care are mii desustinatori, protesteaza impotriva reproducerii umane asistate medical si totodata impotriva incercarii de a se da o lege favorabila acestei metode.

Argumentele pe care ne bazam sunt urmatoarele:

(A) Argumente morale

a. Procreatia, asa cum a stabilit-o Dumnezeu, este urmarea actului conjugal dintre o femeie si un barbat, in cadrul casatoriei. RUAM separa procreatia de actul conjugal, ceea
ce contravine legii stabilite de Creator.

b. RUAM- subliniaza Congregatia pentru Doctrina Credintei, implica frecvent distrugerea de embrioni. Embrionul este insa o persoana umana, dupa cum arata Instructiunea Congregatiei pentru Doctrina Credintei din 8 dec. 2008: „Fiinta umana trebuie sa fie respectata si tratata ca persoana din momentul conceptiei; de aceea, din acelasi moment, drepturile ei ca persoana trebuie sa fie recunoscute, printre care in primul rand dreptul inviolabil al oricarei fiinte inocente la viata”. Este evident insa ca distrugerea unor embrioni, implicata frecvent in procesul fertilizarii in vitro (FIV), contravine dreptului la viata al persoanelor umane care sunt de fapt acesti embrioni si reprezinta tot atatea incalcari ale poruncii divine: „Sa nu ucizi!”
” Nici un biolog sau medic nu poate sa pretinda in mod rational, in virtutea competentei sale stiintifice, sa decida asupra originii si destinului oamenilor. Aceasta norma trebuie aplicata intr-un mod special in sfera sexualitatii si a procreatiei in care femeia si barbatul pun in act valorile fundamentale ale iubirii si ale vietii”( cf. Ioan Paul al II lea, Exortatia apostolica Familiaris consortio, 1982).

c. RUAM este o metoda artificiala care, dupa cum arata acelasi document, trebuie sa fie evaluata in raport cu demnitatea persoanei umane.  Ea afecteaza demnitatea, dupa cum urmeaza:

-Demnitatea sotilor.  Biserica este categorica, deoarece „in afara faptului ca respinge fecundatia heterologa, biserica este impotriva, d.p.d.v. moral, a fecundarii artificiale, homologe (adica intre cei doi soti); aceasta este in sine ilicita si contrara demnitatii si unirii conjugale” ( Consiliul Pontifical pentru Familie, Copiii, primavara familiei si a societatii, Ed. Arhiepiscopiei Romano Catolice Bucuresti).  Magisteriul bisericesc subliniaza cele „doua aspecte inseparabile: unirea si procrearea”.  Aceasta doctrina, de mai multe ori prezentata de Magisteriu, este bazata pe legatura indisolubila pe care a voit-o Dumnezeu si pe care omul nu o poate rupe din initiativa sa, intre cele doua semnificatii ale actului conjugal: unirea si procrearea” (Papa Paul al VI-lea, Enciclica Humane Vitae,Episcopia Romano-Catolica, Ed. Presa Buna, Iasi, 1994,p.10. Fecundarea artificiala este tocmai o asemenea initiativa umana care rupe legatura indisolubila voita de Dumnezeu.

– Demnitatea copilului.   Ea este afectata in mai multe feluri:

-prin sfidarea grava a demnitatii „embrionilor supranumerari”. Biserica arata ca : „Din diverse motive de reproducere artificiala sau de fecundare artificiala se deschide calea unor noi atentate impotriva demnitatii umane”, iar in acest context precizeaza ca „sunt produsi in mod frecvent embrioni in numar mai mare decit este necesar pntru implantarea in uterul femeii, si acesti asa zisi „embrioni supranumerari” sunt apoi suprimati sau utilizati pentru cercetare. Prin aceste procedee, viata si moartea sunt reduse doar la decizia omului care, in felul acesta, ajunge sa devina datator de viata si de moarte la comanda” (C.P.F, Copiii, primavara familiei si a societatii);

– prin suprimarea lui si aruncarea la gunoi, la canal sau incinerator ca un deseu oarecare (o statistica arata ca in Marea Britanie, peste 70000 de embrioni au murit pe parcursul aplicarii metodei FIV, pentru ca sa se nasca 8300 de copii);

– prin transformarea lui intr-un fel de cobai pentru cercetari;

 -prin transformarea embrionului  intr-un obiect: „Un alt motiv de ingrijorare il reprezinta modul in care copiii conceputi prin FIV sunt folositi ca obiecte pentru satisfacerea cererilor parintilor” („Ingrijorare cu privire la folosirea fertilizarii in vitro””Lumea Catolica, nr.9/ 2009, autor pr. John Flynn, sursa Zenit,in Viata Crestina, Cluj Napoca, nr.8-9, aug. 2009) Nu mai e tratat ca persoana unica si irepetabila, „dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu”, ci ca un obiect. .
Asadar, dupa cum arata si Prof. H.Tristam in cartea „Fundamentele Bioeticii Crestine”,  „cea mai evidenta chestiune morala pusa in joc de fertilizarea in vitro e legata de producerea in exces de zigoti si embrioni timpurii care risca sa fie congelati sau distrusi. Il da exemplu pe Sf. Vasile cel Mare care spune ca „ucigas este cel ce ucide un embrion neformat sau imperfect, intru cat, acesta desi nu e inca o fiinta completa , era menit sa se desavarseasca in viitor, potrivit succesiunii neaparate a legilor firii” (preluat din Indrumarul medical si crestin despre viata al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania , autor Dr. Christa Todea Gross si Pr.prof.dr. Ilie Moldovan)

De aici si devierea intr-o alta eroare morala: „copii facuti la comanda” prin selectie. Aceasta se practica deja intr-o „clinica de fertilitate” din SUA, „putindu-se opta pentru ce nuanta sa aiba pielea sau ce culoare are parul sau ochii: „Procesul monitorizeaza copiii in primele etape de viata -aplicind tehnologii deja folosite pentru a ucide copii, daca nu au sexul dorit sau au anumite defecte genetice-si selecteaza acei embrioni care satisfac gusturile cumparatorului. Ceilalti sunt eliminati”.(w.w.w.catolica.ro Viata Crestina, nr. 3 martie 2009, p. 21.Episcopul Elio Sgreccia, fost presedinte ale Academiei Pontificale pt.Viata, precizeaza ca este vorba „de o initiativa gresita d.p.d.v. etic, care raneste demnitatea copiilor, fiind orientata spre manipularea trupului, dominindu-l si transformnindu-l dupa bunul plac al cuiva”, ca ‘este, de asemenea, ilicit sa se faca o seectie care merge dupa dorintele parintilor” (ibid.). Episcopul Sgressia a vorbit chiar de „instinctul manipularii”, un instinct ce a fost simtit si in vremea nazismului  si care „continua (sa fie prezent) si dupa abolirea regimurilor totalitariste.” (ibid. )La aceste argumente morale se mai adauga si faptul ca omul nu isi poate permite indrazneala de a se substitui lui Dumnezeu arogandu-si drept de viata si de moarte asupra embrionilor-persoane umane.

B. Argumente stiintifice

Riscuri genetice, gene anormale, cresterea defectelor la nastere:
a.  Acestea au fost expuse in editia din 17 feb.2009 a ziarului „New York Times”, intru-un ” lung articol despre riscurile genetice ce insotesc folosirea FIV”: „Unele studii, se
spune in articol, au descoperit ca FIV ar putea fi responsabil de dezvoltarea unor gene anormale si de o crestere a dezordinii genetice. Articolul citeaza un studiu publicat in noiembrie anul trecut de Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor, care releva o crestere a unor defecte la nastere la copilasii nascuti prin FIV („Ingrijorari cu privire la folosirea fertilizarii in vitro”,ed.Catolica , p. 28). Exista un consens tot mai mare in comunitatea medicala privitor la riscurile existente ” a declarat Richard Schultz, decan asociat pentru Stiintele Naturale la Universitatea din Pennsylvania, pentru publicatia citata (ibidemb).

b.  Predispune la agresivitate si probleme de comportament ulterior, informeaza publicatia The Australian. Un studiu efectuat de cercetatatori de la Uniersitatea Cambridge si prezentat la o conferinta despre fertilitate din Brisbane, Australia, a comparat 26 de

copii nascuti datorita FIV cu 36 de copii adoptati, respectiv cu 63 de copii conceputi natural. S-a remarcat o anumita diferenta in comportament la copiii conceputi prin FIV.c. Nasteri premature, greutate mai mica la nastere, predispunere cu 31% la moarte inainte sau dupa nastere (rezultatul unui amplu studiu al unei echipe de cercetare condusa de Liv Bente Romundstad, de la Universitateea pentru Stiinta si Tehnologie din Trondheim, Norvegia).

Asadar, stiinta avertizeaza ca FIV prezinta pericole care nu pot fi ignorate si nici acceptate.

(C) Argumente juridice

Intrucit omul este o persoana umana inca de la concepere, embrionul se bucura de toate drepturile omului prevazute in Constitutia Romaniei si in conventiile internationale.

Tehnica fecundarii in vitro poate sa ceara numeroase fecundari si distrugeri de embrioni umani. Astfel,  eliminarea unor embrioni prin FIV contravine art. 22 din Constitutie : „Dreptul la viata, precum si la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate”.  Acest articol
trebuie respectat, conform prevederii art. 1 (al. 5 din Constitutie: „Respectarea Constitutiei,a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”.Similar se prevede in
art. 2 din „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (1948): „Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale.”Se adauga declaratiile cu privire la drepturile copilului (Geneva, 1924 si ONU, 20/11/1959).

Pe baza acestor argumente, Miscarea Buna Vestire pentru ocrotirea copiilor nenascuti se declara impotriva legiferarii fertilizarii in vitro, a inseminarii artificiale, a avortului chirurgical si chimic si impotriva oricaror altor tehnici care permit procrearea in afara procesului
natural si care incalca drepturile embrionului ca persoana umana .In privinta proiectului Legea privind reproducerea umana asistata medical” cerem

urmatoarea hotarare: „ Reproducerea umana asistata medical, reprezentand ansamblul tehnicilor si practicilor clinice sau biologice, sub orice forma sau denumire, care permite procreerea in afara procesului natural, prin interventia si la indicatia medicului sau a oricarei persoanesi prin orice metode, este interzisa. Cerem ca Parlamentul sa interzica aceasta lege.”

Prof.dr. Anton Moisin (coordonatorul Miscarii” Buna Vestire” pentru ocrotirea copiilor nenascuti), Prof.dr Octavian Moisin,  Dr.Maria Dunca Moisin

Publicitate

 

Cruciada pentru Viata

Lupta pentru dreptul la viata a copiilor inca nenascuti se duce pe cel putin trei planuri, cu tinte precise:

• Viitoarelor Mame – pentru a le lamuri sa pastreze sarcina
• Medicilor – pentru a sti cum sa le vorbeasca acestora
• Politicienilor – pentru ca ei sa faureasca un cadru legal iar lucrurile sa nu mai fie la voia intamplarii.

Am spus „voia intamplarii” si nu „voia liberului arbitru” – dupa discutia pe care am avut-o cu Doamna Doctor Maria Dunca Moisin. Dumneaei mi-a incredintat materialul de mai jos, spre publicare, dezbatere, dar mai ales … SUSTINERE!

APEL DE CONŞTIINŢĂ DIN PARTEA UNUI MEDIC

CĂTRE ALŢI MEDICI PENTRU APĂRAREA DREPTULUI LA VIAŢĂ AL COPILULUI NENĂSCUT, PRIN CONŞTIENTIZAREA ÎN ACEST SENS A VIITOARELOR MAME

Dr. Maria Dunca-Moisin

Astăzi, cînd scriu aceste rînduri, părinţii micuţului Marc m-au invitat să fiu „parte importantă” din viaţa lui, adică să-i fiu naşă la botez. Este o formă de mulţumire – mi-a spus mama copilului – pentru tot ceea ce a însemat participarea mea cu sfaturi şi încurajări la venirea pe lume al celui de-al doilea copil al ei.

Mă întorc cu gîndul în urmă cu mai bine de treizeci de ani, la începutul activităţii mele de medic la ţară. Pe uşa cabinetului meu intră frămîntată şi speriată o femeie mărunţică, mamă a opt copii; dorea să îi completez fişa de întrerupere a sarcinii, aşa cum prevedea legea pe vremea aceea (după al patrulea copil se dădea „dreptul” de a face „întrerupere legală a sarcinii”). A avut loc o discuţie scurtă despre eroismul de a aduce pe lume opt copii şi despre voia lui Dumnezeu. După un timp, mama aceea s-a întors la mine cu cel de-al nouălea copil şi mi-a spus cu chipul luminat de bucurie, dar parcă şi cu puţin năduf: „Îl vedeţi? Este al dumneavoastră:”

Am considerat întotdeauna că este de datoria mea să nu ezit niciodată să stau de vorbă cu o femeie frămîntată de aducerea pe lume a copilului ei. Mi s-a întîmplat de multe ori să simt că nu ştiu ce să răspund la „argumentele” unei asemenea persoane. Mă rugam ca Spiritul Sfînt  să-mi „şoptească” în ce fel să o încurajez, apoi mă rugam pentru fiecare mamă ca Dumnezeu să-i dea puterea de a alege păstrarea vieţii copilului.

Şi rezultatele s-au văzut.

Eram deja medic la Bucureşti cînd o tînără mămică, studentă, a intrat în cabinet cu un băieţel de doi ani, Andrei, căruia i-a spus: Uite-o pe mama ta”. Venise să-mi mulţumească pentru sfatul pe care i-l dădusem.

În urmă cu un an, fiind în metrou, o doamnă a venit la mine şi m-a salutat zîmbitoare. Nu ştiam cine este. A scos din portofel o fotografie cu fiul ei de zece ani, Alexandru, şi mi-a spus, între două staţii, povestea lui. „De-aţi şti, doamna doctor, de cîte ori v-am pomenit în anii aceştia, la cîtă lume am povestit cum a venit pe lume Alexandru!” Mama copilului venise la mine la cabinet adusă de cumnata ei, care-mi era pacientă, pentru a-i face o ecografie. Era însărcinată şi hotărîse să facă avort. Trebuia să-i ducă medicului ginecolog ecografia. Discutia pe care am avut-o cu ea a fost, se vede, suficient de convingătoare pentru ca fiul ei, Alexandru, să devină „lumina vieţii ei”.

Micuţa Andreea, acum şcolăriţă, mă vizitează des la cabinet, împreună cu mama ei. Povestea ei?

In urmă cu şapte ani, intrînd în cabinetul unei colege, văd o tînără cu un bilet de trimitere în mînă, gata să plece la ginecolog pentru a-şi face întrerupere de sarcină. Am oprit-o ca să stăm puţin de vorbă. Răspunsul ei a fost ruperea biletului de trimitere în faţa mea şi decizia de a renunţa la avort. Răspunsul lui Dumnezeu a fost venirea pe lume a unei fetiţe superbe, căsătoria tinerei, obţinerea unei locuinţe.

În urmă cu un an, consultînd un site medical am găsit următorul mesaj: „Am nevoie de ajutor”. Era strigătul unei tinere absolvente de liceu, gravidă în cinci săptămîni. Dorea să fie sfătuită ce alegere să facă, deoarece tatăl copilului ei o îndemna să avorteze. „Argumentele” lui îmi erau arhicunoscute. Am contactat-o telefonic, apoi au urmat discuţii la telefon sau prin e-mail. Într-o seară, apoape de miezul nopţii, primesc un mesaj pe telefon: „Bună seara! Sînt X din oraşul B., sînt terminată! Mîine dimineaţă prietenul meu mă duce să fac avort. Nu ştiu ce să fac. Mi-a zis că dacă nu fac avort mă părăseşte. Nu am cum să cresc singură copilul. Psihic sînt terminată.” Au urmat încurajări, argumente, rugăciuni din partea mea. Pe 19 martie, anul acesta am primit un e-mail: „Sînt X. din oraşul B. Am născut un băieţel. Dumnezeu v-a trimis şi am avut noroc deoarece eram tare disperată şi dumneavoastră mi-aţi dat putere şi încredere să merg mai departe. Aţi avut dreptate,  acum sînt mămică şi sînt tare fericită. Acest pui este totul pentru mine,  este viaţa mea. X. s-a căsătorit cu tatăl copilului şi alcătuiesc o familie normală.

Nu-mi atribui niciun merit prin toate aceste istorisiri deoarece ştiu clar că Dumnezeu este cel care .

a lucrat în inima acestor mame.

Rămîne doar ca fiecare să răspundă chemării lui Dumnezeu şi să respecte viaţa, care este expresia voinţei Lui.

Mă adresez colegilor medici cu următorul apel: consiliaţi-le pe femeile însărcinate să renunţe la intenţia avortului. Din experienţă proprie pot spune că, în mod sigur, peste 50% dintre femeile care vor să avorteze se răzgîndesc şi păstrează copilul dacă sînt sfătuite serios de un medic.

Este un mare merit în faţa lui Dumnezeu ca pe această cale să fie salvate vieţi nevinovate.

 

UN DREPT AL PERSONALULUI MEDICAL: OBIECŢIA PE MOTIVE DE CONŞTIINŢĂ . Prelegere a Doamnei Dr. Maria Dunca-Moisin

Recent, un caz medical a atras atenţia opiniei publice şi a suscitat exprimarea multor păreri.

Este vorba despre un medic ginecolog musulman din Bucureşti care, din motive religoase a refuzat să participe la întreruperea cursului sarcinii, la cererea unei paciente.

Lăsînd la o parte detaliile medicale ale cazului respectiv este necesar a se lua in discuţie problema libertăţii de conştiinta a personalului medical într-o asemenea situaţie.
Exprimat in termeni simpli, libertatea de conştiintă este libertatea individului de a nu fi constrîns să facă un lucru sau să pună în aplicare un ordin despre care conştiinţa lui îi spune că este ceva rău.

Tot mai des se afirmă ca avortul este un “drept al femeii” şi, mai mult decît atît, avortul este şi legiferat. Nu este momentul să discutăm despre efectele acestei legi, despre milioanele de copii cărora nu li s-a dat dreptul la viaţă, despre ceea ce înseamnă pentru ţara noastră şi din punct de vedere demografic acest lucru. Ceea ce doresc să subliniez este că legalizarea avortului nu presupune pentru personalul medical obligativitatea participării la avort. Aceia care refuză din motive de conştiinţă, fie datorită convingerilor religioase, fie din convingerea că esenţa profesiei de medic este aceea de a salva viaţa încă din momentul concepţiei şi pînă la moartea naturală, trebuie să ştie că sînt apăraţi de legislaţia ţării noastre şi de cea europeană, precum şi de codul de deontologie medicală.

Toate acestea sînt cuprinse într-un mod sintetic şi foarte bine venit în broşura intitulată “Obiecţia pe motive de conştiinţă – drept fundamental al personalului medical”, editată de Federaţia Organizaţiei Ortodoxe Pro Vita din România.

Voi reda pe scurt conţinutul acestei broşuri:

Mai întîi este prezentată obiecţia pe motive de conştiinţă în etica medicală; se arată că art. 125 din Codul de deontologie medicală in vigoare in România prevede că orice medic este liber să refuze fără explicaţii cererea de întrerupere voluntară a sarcinii.

Se subliniază faptul că obiecţia pe motive de conştiinţă se bucură de aceeaşi protecţie ca şi dreptul fundamental la credinţa şi practica religioasă, fapt menţionat în art. 9 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în art. 11 al Pactului Internaţional cu privire la Drepturile Civile si Politice şi în Carta Fundamentală a Drepturilor Uniunii Europene, precum şi într-o recentă rezoluţie a Consiliului Europei (1763/2010).

Şi legislaţia românească conferă acest drept libertăţii de conştiinţă, regăsit in art. 29 din Constituţie şi în art. 374, 375 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Se mai precizează în broşură că dreptul la obiecţia pe motive de conştiinţă are un suport puternic şi în filosofie şi în dreptul natural, drept ideal, imuabil, şi universal, fără caracter statal, care rezidă din legea naturală universală, lege care rezultă din ordinea divină a cosmosului sau din natura raţională şi socială a umanităţii. Intrucit acest drept natural nu a fost conferit de nicio autoritate, el nu poate fi retras de nicio autoritate.

Aşadar, obiecţia pe motive de conştiinţă este un simbol al libertăţii personalului medical şi, totodată, al supremaţiei dreptei judecăţi asupra unei legi injuste, in acest caz legea care permite avortul.

(Nota: Tema rezumată în materialul de faţă a fost prezentată de autoare la Simpozionul „Libertatea de conştiinţă şi de credinţă” din cadrul celui de al 7-lea Congres anual al Mişcării Europene pentru Politici Creştine (ECPM), care a avut loc la Parlamentul României – Grupul Ecumenic de Rugăciune, la data de 23 –  25 iunie 2011)